-- "Blanca, afl c din leagn
Domnul este al tu mire,
Cci nscut
esti, copil,
Din nevrednic iubire.
Mni n schit la sfnta Ana
Vei gsi la cel din stele
Mngierea vietii
tale,
Mntuirea fetei mele."
-- "Nu voi, tat, s usuce
Al meu suflet tnr, vesel :
Eu iubesc
vnatul, jocul;
Traiul lumii altii lese-l.
Nu voi prul s mi-l taie
Ce-mi ajunge la clcie,
S orbesc cetind pe
carte
n fum vnt de tmie."
-- "Stiu mai bine ce-ti prieste,
Las' de-a lumii orice gnd,
Mni n
zori de zi pleca-vom
Ctre schitul vechi si sfnt."
Ea aude -- plnge. -- Parc
i venea s plece-n lume,
Dus de pustie
gnduri
Si de-un dor fr de nume.
Si plngnd nfrn calul,
Calul ei cel alb ca neaua,
i neteaz
mndra coam
Si plngnd i pune seaua.
S-avnt pe el si pleac
Pru-n vnturi, capu-n piept,
Nu se uit
nainte-i,
Nu priveste ndrpt.
Pe crri pierdute-n vale
Merge-n codri fr' de capt,
Cnd a serei
raze rosii
Asfintind sin ceruri scapt.
Umbra-n codri ici si colo
Fulgereaz de lumine...
Ea trecea prin
frunza-n freamt
Si prin murmur de albine ;
n mijloc de codru-ajunse
Lng teiul nalt si vechi.
Unde-izvorul cel
de vraj
Sun dulce n urechi.
De murmur duios de ape
Ea trezit-atunci tresare,
Vede-un tnr, ce
alturi
Pe-un cal negru st clare.
Cu ochi mari la ea se uit
Plini de vis, duiosi plutind,
Flori de tei
n pru-i negru
Si la sold un corn de-argint.
Si-ncepu ncet s sune
Fermecat si dureros --
Inima-i crestea de
dorul
Al strinului frumos.
Prul lui i-atinge prul
Si aruci c-obrazul ros
Ea apleac gene lunge
Peste ochii cuviosi.
Iar pe buze-i trece-un zmbet
necat, fermector,
Care gur-abia-i
deschide
Cea uscat de amor.
Cnd cu totului rpit
Se-ndoi spre el din sele,
El nceat din
cntare
Si-i gri cu grai de jele,
S-o cuprinde de clare --
Ea se apr c-o mn,
ns totusi lui se
las,
Simte inima c-i plin.
Si pe umrul lui cade
Al ei cap cu fata-n sus ;
Pe cnd caii pasc
alturi,
Ea-l privra cu suflet dus.
Numai murmurul cel dulce
Din izvorul fermecat
Asurzeste melancolic
A
lor suflet mbtat.
Lun-atunci din codri iese,
Noaptea toat st s-o vad,
Zugrveste umbre
negre
Pe camp alb ca de zpad.
Si mereu ea le lungeste,
Si urcnd pe cer le mut,
Dar ei trec, se
pierd n codri
Cu viata lor pierdut.
La castel n poart calul
St a doua zi n spume,
Dar frumoasa lui
stpn
A rmas pierdut-n lume.
Alte poezii de dragoste de Mihai Eminescu
Ce e amorul?