Neguri albe, stralucite
Naste luna argintie,
Ea le scoate peste
ape,
Le intinde pe cimpie;
S-adun flori n sezatoare
De painjen tort s rumpa,
Si anina-n haina
noptii
Boabe mari de piatra scumpa.
Linga lac, pe care norii
Au urzit o umbra fina,
Rupta de miscari de
valuri
Ca de bulgari de lumina,
Dindu-si trestia-ntr-o parte,
Sta copila lin plecata,
Trandafiri arunca
rosii
Peste unda fermecata.
Ca s vad-un chip, se uita
Cum alearga apa-n cercuri,
Cci vrajit de
mult e lacul
De-un cuvint al sfintei Miercuri:
Ca s iasa chipu-n fata,
Trandafiri arunca tineri,
Cci vrajiti sunt
trandafirii
De-un cuvint al sfintei Vineri.
Ea se uita... Paru-i galben,
Fata ei lucesc n luna,
Iar n ochii ei
albastri
Toate basmele s-aduna.
Alte poezii de dragoste de Mihai Eminescu
Ce e amorul?