Dupa aceea au inceput sã cânte
si melodia a intins spre tine
bratele ei
reci.
Melodia intindea spre tine
bratele ei feline, bratele ei reci,
si n-am
simtit când te-a-mbratisat
cu imbratisarea
pe care uneori ti-o da
inserarea,
electric si-ntunecat.
Melodia ospata din tine
cum ospateaza dintr-o prada
o forfota de
raci.
Deodata au plecat de sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
cu o
umbra grea, triunghiulara,
smulsa din seara, rupta din seara.
Când mi-am întors spre tine chipul
vazui doar un schelet ce-l
lustruia
nisipul.
O, draga mea, iubita mea,
femeia mea,
bine-ai venit
dintotdeauna.
Ti-am sarutat arcada, sternul,
osul suav ce-mpodobeste
mâna,
scheletul clipei strabatind eternul...
Alte poezii de dragoste de Nichita Stanescu
Luna în câmp