Fericirea are chipul tau

Am 22 de ani.Prima dragoste am trait-o in timpul liceului.Eu eram clasa a douasprezecea iar el cu un an mai mic.Amandoi ne-am mutat in anul respectiv la acea scoala.El avea prietena si dupa doua luni de insistenete am acceptat sa ies cu el.Si din acea seara am ramas impreuna timp de un an.Un an de calvar si suferinta.Desi ne-am iubit ca doi nebuni soarta nu a tinut cu noi.Apoi,dupa o pauza de un an am cunoscut un barbat mai invarsta ca mine.Eu aveam 20 de ani el 33.Diferenta de varsta s-a facut simtita.au inceput certuri si scandaluri,ar fi vrut sa stau mereu in casa,zicea ca locul unei femei e la cratita.Si cu toate astea i-am facut un copil,care inseamna totul pt mine.La 3 luni de la nastere ne-am despartit.Copilul a ramas cu mine,dar nu exista zi in care sa nu regret ca nu i-am putut oferi o familie fericita.E adevarat,eu l-am parasit,dar langa asa un barbat nu se putea trai.
    Vreau sa mentionez ca sunt o fata frumoasa si nu pot sa zic ca duc lipsa de baieti,din contra.Doar ca nu pot fi niciodata fericita pe deplin.E ca un blestem.Acum sunt despartita de tatal copilului de un an si cinci luni.Am mai avut relatii,dar toate trecatoare.La un moment dat credeam chiar ca m-am indragostit de un baiat,poate pt ca simteam nevoia sa stiu ca cineva e langa mine.M-am saturat de aventuri si as vrea ceva serios.Dar se pare ca nu am noroc niciodata.
    Asa l-am cunoscut pe el,Adrian intr-o seara plictisitoare pe net.Mi-a spus de prima data ca are prietena de 4 ani si totusi am acceptat aceasta situatie.Ne intalnim doar de 3 saptamani,dar il iubesc si nu imi pot imagina sa nu il mai vad.Si el imi spune mereu ca ceea ce e acum intre noi e prea frumos ca sa distrugem.Nu stiu ce sa fac.Nu vreau sa renunt la el,dar gandul ca se intalneste si cu cealalta ma obsedeaza.Intr-adevar traim ceva ca in povesti.Eu imi doresc sa fie numai al meu,desi stiu ca asta nu se va intampla niciodata.Sau poate totusi D-zeu va face o minune sa pot fi si eu fericita.Cred ca nimic in viata nu e intamplator si ca el a aparut in viata mea sa mi-o lumineze.E ceva special si se comporta atat de frumos,incat cateodata cred ca visez.Da el e visul meu.Oricum pe primul loc e fericirea copilului meu si apoi a mea.Dar vreau si eu acea fericire de care vorbeste toata lumea.E prea devreme pt decizii si nu vreau sa il influentez in vreun fel.Eu sunt hotarata:cu el vreau sa raman tot restul vietii!Acum mai ramane sa hotarasca el cum va fi in viitor.
 
 
RALUCA