La țãrmul depãrtãrii iubirea ne așteaptã,
cu flori albe de șoapte, din lacrimile nopții.
Ca visele de gheațã ne pierdem prin zãpadã,
sã împletim cu stele, lumina dimineții.

Și cerul înflorește prin alb imaculat,
pe aripi strãvezii, chemarea ta coboarã.
Eu o sãdesc și azi, în sufletul meu cald,
sã simt iubirea ta ca pe o primãvarã.

Tu ești minunea mea, de unde ai venit?
Din care galaxie, mi-aduci surâs de floare?
Când fire de argint se țes din infinit,
tu-mi lași sãrutul fin, ca ultima ninsoare.

Perdeaua așteptãrii ai dat-o într-o parte,
și strigã între noi peroane fãrã glas.
Cãci trenurile trec prin gãrile furate,
ca sã ne-aducã visul aproape cu un pas.

Îmi lași în suflet dorul cu ultima privire,
plâng stele fãrã lacrimi, pe cerul de opal.
Tu strângi cu Universul zãpada din suspine,
sã-mi amintesc de noi, de alb și ireal.

Cocuta Obogeanu Jaqueline Popescu
04.01.2019

publicata in 2019-01-09

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'A iubi și a fi iubit înseamnă să simți soarele de ambele părți.'
  ~ David Viscott
• 'Acesta este unul dintre miracolele iubirii: Dă ... puterea de a vedea prin farmecul propriu și totuși să nu fii dezamăgit.'
  ~ C S Lewis
• 'Dragostea este singurul răspuns sănătos și satisfăcător la problema existenței umane.'
  ~ Erich Fromm