La fântânã, la izvor

poezie de dragoste de Dumitru Constantin

La fântânã, la izvor se-ntâlneºt dor cu dor
ªi mã întâlnesc ºi eu cu draga mea,
Când vine apã sã ia, de la fântânã, din izvor.
Setea sã ne-o potolim, dorul sã îl ostoim
ªi cu drag sã ne iubim.

Ea vine cu cobiliþa ºi ia apã cu cofiþa.
Cofiþa cea de brad, apa o pãstreazã rece,
Cât stãm aici la soare
ªi mai furãm…. câte-o sãrutare.

Dar e timpul de plecare,
ªi înainte de despãrþire, stabilim o nouã întâlnire,
La fântâna cu izvor, ca sã bem iar apã rece
ªi sã liniºtim al nostru dor.
18 mai 1962



publicata in 2011-09-04

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Acesta este unul dintre miracolele iubirii: Dă ... puterea de a vedea prin farmecul propriu și totuși să nu fii dezamăgit.'
    ~ C S Lewis
  • 'Dragostea nu stă acolo, ca o piatră; trebuie făcută, ca pâinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.'
    ~ Ursula K Le Guin
  • 'Prima datorie a iubirii este să asculți.'
    ~ Paul Tillich