La fântânã, la izvor
poezie de dragoste de Dumitru Constantin
La fântânã, la izvor se-ntâlneºt dor cu dor
ªi mã întâlnesc ºi eu cu draga mea,
Când vine apã sã ia, de la fântânã, din izvor.
Setea sã ne-o potolim, dorul sã îl ostoim
ªi cu drag sã ne iubim.
Ea vine cu cobiliþa ºi ia apã cu cofiþa.
Cofiþa cea de brad, apa o pãstreazã rece,
Cât stãm aici la soare
ªi mai furãm…. câte-o sãrutare.
Dar e timpul de plecare,
ªi înainte de despãrþire, stabilim o nouã întâlnire,
La fântâna cu izvor, ca sã bem iar apã rece
ªi sã liniºtim al nostru dor.
18 mai 1962
publicata in
2011-09-04
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Acesta este unul dintre miracolele iubirii: Dă ... puterea de a vedea prin farmecul propriu și totuși să nu fii dezamăgit.'
~ C S Lewis - 'Dragostea nu stă acolo, ca o piatră; trebuie făcută, ca pâinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.'
~ Ursula K Le Guin - 'Prima datorie a iubirii este să asculți.'
~ Paul Tillich