Iubitule, de ce-ai plecat?
Lãsându-mã în miez de noapte,
Distrusã și plângând în pat,
Vorbindu-mi la ureche-n șoapte:

«Adio. Nu te mai iubesc.
Și plec acum pe totdeauna.
Eu nu mai pot, înnebunesc,
Voind-o doar pe dânsa, una...»

Credeam cândva cã ești un dar,
Și te vedeam precum un soare.
Dar nu ești miere, vin amar,
Pe care-l beau cu disperare.

De ce-ai respins iubirea mea?
Cum voi trãi fãrã de tine?
Și chiar de ești acum cu ea,
În suflet îți doresc, doar bine.

Tu crezi, cã prin acea femeie
Vei ști ce înseamnã fericire?
Pãșind prin lacrimile mele,
Trãdatã și uitatã de iubire.

publicata in 2016-04-12

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Dragostea poate fi înțeleasă doar din interior, așa cum o limbă poate fi înțeleasă doar de cineva care o vorbește, așa cum o lume poate fi înțeleasă doar de cineva care trăiește în ea.'
  ~ Robert C Solomon
• 'Dragostea este o energie care există de la sine. Este propriul său valoare.'
  ~ Thornton Wilder
• 'Ce este în spatele nostru și ce este în fața noastră sunt lucruri mici în comparație cu ce este în noi.'
  ~ Ralph Waldo Emerson