Iubitule, de ce-ai plecat?
Lãsându-mã în miez de noapte,
Distrusã și plângând în pat,
Vorbindu-mi la ureche-n șoapte:

«Adio. Nu te mai iubesc.
Și plec acum pe totdeauna.
Eu nu mai pot, înnebunesc,
Voind-o doar pe dânsa, una...»

Credeam cândva cã ești un dar,
Și te vedeam precum un soare.
Dar nu ești miere, vin amar,
Pe care-l beau cu disperare.

De ce-ai respins iubirea mea?
Cum voi trãi fãrã de tine?
Și chiar de ești acum cu ea,
În suflet îți doresc, doar bine.

Tu crezi, cã prin acea femeie
Vei ști ce înseamnã fericire?
Pãșind prin lacrimile mele,
Trãdatã și uitatã de iubire.

publicata in 2016-04-12

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Munca și dragostea – acestea sunt fundamentale. Fără ele există nevroză.'
  ~ Theodor Reik
• 'Un mariaj de succes necesită să te îndrăgostești de mai multe ori, mereu cu aceeași persoană.'
  ~ Mignon McLaughlin
• 'Dragostea nu stă acolo, ca o piatră; trebuie făcută, ca pâinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.'
  ~ Ursula K Le Guin