Cântecul anotimpurilor vieþii

poezie de dragoste de Julia Maria Cristea


Cântecul anotimpurilor vieþii

S-a stins demult ecoul suavei primãveri
ªi freamãtul sãlbatic al vieþii-arzânde veri

Venit-a toamna...copacii plâng frunzele pe drum
Cãlcãm absent pe ele ºi nu ºtim cã acum

Zdrobim propriile vise cu maldãrul noian
Vise ce mor încet cu fiecare an...

Ne-aºteaptã-ntinsul alb ºi fãrã de sfârºit...
ªi fãrã de dorinþi...un vid nemãrginit...

Am vrea sã ne oprim pe toboganul vieþii
Sã întârziem cãderea...ºi zorii dimineþii
sã fie veri fierbinþi în braþele-mi flãmânde...

Dar...nu ne aparþinem...biete iubiri plãpânde...



publicata in 2014-10-30

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Sunt în starea de a iubi
    Pur și simplu pentru că ești aproape de mine.
    Ciudat, dar când ești aproape de mine
    Sunt în starea de a iubi.'
    ~ Dorothy Fields
  • 'Pentru a menține căsătoria plină,
    Cu dragoste în cupa iubirii,
    Ori de câte ori greșești, recunoaște-o;
    Ori de câte ori ai dreptate, taci.'
    ~ Ogden Nash
  • 'A iubi și a fi iubit înseamnă să simți soarele de ambele părți.'
    ~ David Viscott