Cântecul anotimpurilor vieþii
poezie de dragoste de Julia Maria Cristea
Cântecul anotimpurilor vieþii
S-a stins demult ecoul suavei primãveri
ªi freamãtul sãlbatic al vieþii-arzânde veri
Venit-a toamna...copacii plâng frunzele pe drum
Cãlcãm absent pe ele ºi nu ºtim cã acum
Zdrobim propriile vise cu maldãrul noian
Vise ce mor încet cu fiecare an...
Ne-aºteaptã-ntinsul alb ºi fãrã de sfârºit...
ªi fãrã de dorinþi...un vid nemãrginit...
Am vrea sã ne oprim pe toboganul vieþii
Sã întârziem cãderea...ºi zorii dimineþii
sã fie veri fierbinþi în braþele-mi flãmânde...
Dar...nu ne aparþinem...biete iubiri plãpânde...
publicata in
2014-10-30
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Amărăciunea închide viața; dragostea o eliberează. Amărăciunea paralizează viața; dragostea o împuternicește. Amărăciunea face viața acră; dragostea o îndulcește. Amărăciunea îmbolnăvește viața; dragostea o vindecă. Amărăciunea orbeste viața; dragostea unge ochii ei.'
~ Harry Emerson Fosdick - 'Dragostea adevărată nu poate fi găsită acolo unde nu există cu adevărat,
Și nu poate fi ascunsă acolo unde există cu adevărat.'
~ Anonymous - 'Te iubesc - aceste trei cuvinte au viața mea în ele.'
~ Alexandrea către Nicholas III