Cântecul anotimpurilor vieþii

S-a stins demult ecoul suavei primãveri
ªi freamãtul sãlbatic al vieþii-arzânde veri

Venit-a toamna...copacii plâng frunzele pe drum
Cãlcãm absent pe ele ºi nu ºtim cã acum

Zdrobim propriile vise cu maldãrul noian
Vise ce mor încet cu fiecare an...

Ne-aºteaptã-ntinsul alb ºi fãrã de sfârºit...
ªi fãrã de dorinþi...un vid nemãrginit...

Am vrea sã ne oprim pe toboganul vieþii
Sã întârziem cãderea...ºi zorii dimineþii
sã fie veri fierbinþi în braþele-mi flãmânde...

Dar...nu ne aparþinem...biete iubiri plãpânde...



publicata in 2014-10-30

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Este imposibil să te căiești pentru dragoste. Păcatul dragostei nu există.'
  ~ Muriel Spark
• 'Cel mai mare lucru pe care îl vei învăța
  Este să iubești și să fii iubit la rândul tău.'
  ~ Din 'Unforgettable with Love' Natalie Cole
• 'Am fost uimit că oamenii pot muri martiri pentru religia lor - m-am cutremurat la gândul acesta. Nu mă mai cutremur.
  Aș putea fi martirizat pentru religia mea. Dragostea este religia mea.
  Și aș muri pentru ea. Aș muri pentru tine.'
  ~ John Keats