de Gavriil Stiharul

Mi-e ochiul ºoarece rozând slovele de tuº,
cum strunele viorii roase de arcuº
întorc la Cer pe îngerii-n cãdere
sã ne vegheze cãile-n tãcere.

Ne vom cunoaºte poate-n vis sau sub o stea,
la adãpost de lumea care nu ne vrea,
ne vom cunoaºte poate-n Nobilul Poem,
când, logodiþi sub lunã, vom pãºi solemn.

Voi pune un luceafãr strajã la intrare
ca moartea, în trista ei însingurare,
sã nu-ndrãzneascã sã te fure din baladã,
precum leoaica sfâșiind din pradã.

Când raza lui va osteni în priveghere
ºi lumea va rãmâne firavã pãrere
vei ºterge oare netrebnicele cuvinte
ale unui poem ce sfinþeºte sau minte?


publicata in 2011-08-18

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Niciun bărbat nu este cu adevărat căsătorit
  până când nu înțelege
  fiecare cuvânt pe care soția lui nu îl spune.'
  ~ Necunoscut
• 'Unde dragostea domnește, nu există voință de putere; iar unde puterea predomină, acolo dragostea lipsește. Unul este umbra celuilalt.'
  ~ Carl Jung
• 'Sufletul întâlnește sufletul pe buzele îndrăgostiților.'
  ~ Percy Bysshe Shelly