Femeie, fiecãrei zile

poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu

E în simțuri tot o boare, din roz de azalee
Ce-și dãruiește fraga petalelor cãrnoase
Sã încãlzeascã inimi sezoanelor geroase
Cu puful cald, molcom, de pulpe de femeie.

E tot un râu ce curge s-adape iar scânteie
Din picuri de colinã ce înfioreazã minți
În unison de gânduri de mame, din pãrinți,
Soții, surori, amante, iubitele... femeie.

E pavoazatã lumea azi toatã flori, alee
Peste albastre oceane, pe mãri, verde în pãduri,
Pe boabe de nisip din dune, munții puri
Ce în alb din piscuri scaldã, toți, trupul de femeie.

E parcã sensul vieții, amor dar și Iudee,
Poartã-i spre Paradis, ce doar cu ea descheie,
Infernul, de o pierzi, sublim de bun, Medee...
E un tot, metamorfoza ce naște ea, femeie.

Sunt Universul meu, nãscut... dintr-o femeie.......
08.03.2014


publicata in 2014-03-08

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'O persoană pretențioasă în momentele iubirii este o sursă bogată de veselie.'
    ~ Martha Duffy
  • 'Dragostea care durează cel mai mult este dragostea care nu este niciodată răsplătită.'
    ~ Somerset Maugham
  • 'Dragostea este o încercare de a transforma o parte dintr-o lume de vis în realitate.'
    ~ Theodor Reik