Onomasticã terestrã
poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu
Colind, colind douã mii treisprezece, pentru o ultimã datã, oarã,
ca pasãre ce-și uitã puii, pânã ieri puf, spre o Africã ce-o zboarã
la șarpe, doar ce-i dezbrãcat de piele, o așteptând panã neavutã,
rãmas reptila târâtoare ce-și cântã solz, în solz, era-i tot mai, tot mai pierdutã.
Ar, ar pãmânt cu plug, îl zgândãr riduri, brazdele adânci
în ultimu anual periplu de pãduri, mãri, de câmpii, de faleze, de lunci,
pe-un calendar de eternitate, un treisprezece întors în treizeci și unu,
ce vis l-aș vrea, sã mã întâlnesc cu mine, voi, explodând fericirile... nebunu!
Urez, urez azi, de pe-o ultimã bancã a nopții într-un șezând, alt an,
c-un strigãt, dincolo de orice disperare, în vibratoare unde pânã și-n ultimul timpan,
cã piere iar un pic o lume din parcul meu cu bãnci și multe, multele alei,
dar las, cu șișul scrijelit pe-o șipcã, sã vã fie cel mai bun, ”sã aveți toți, sã ai totul ce vrei!”...
... plini brațele cum bucuriile de flori de tei, sprinteni, ușori cum artificiile scântei, nemuritori, o lume, ne sãrbãtorind cu toții ziua, dragii mei!!!
31.12.2013
publicata in
2013-12-31
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Dragostea este marele miracol vindecător. Iubirea de sine face minuni în viața noastră.'
~ Louise Hay - 'Un simplu Te iubesc înseamnă mai mult decât bani ...'
~ Frank Sinatra - 'Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența.'
~ Elie Wiesel