Iubito, ochiul meu te pierde,
Cuvintele-mi vorbesc tãceri,
Îmi crește-n trup cãmașa verde,
Pãdurea altei primãveri.

Dar îmi abundã-n creier negru,
Un negru cum n-a fost cândva,
Înveșmântând calul funebru
Cu tot cu herghelia sa.

Și mã jupoaie de veșminte
Un vânt strãin și-mpotrivit,
Tãcerile-mi ucid cuvinte
Și mã mai mir cã n-am murit.

Iubito, ochiul meu te scapã,
Cuvintele le-am risipit
Și-n trup, cãmașa verde crapã,
Iar drumul meu l-am rãtãcit.

de Eduard Zalle

publicata in 2013-04-22

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Dragostea poate fi înțeleasă doar din interior, așa cum o limbă poate fi înțeleasă doar de cineva care o vorbește, așa cum o lume poate fi înțeleasă doar de cineva care trăiește în ea.'
  ~ Robert C Solomon
• 'A trăi este ca și cum ai iubi -
  toată rațiunea se împotrivește,
  și toate instinctele sănătoase sunt pentru asta.'
  ~ Samuel Butler, Life and Love
• 'Dragostea adevărată nu poate fi găsită acolo unde nu există cu adevărat,
  Și nu poate fi ascunsă acolo unde există cu adevărat.'
  ~ Anonymous