Vom fi noi douã umbre pe cerul de-ntuneric
Pe care se mai plimbã doar luna ca o hoațã
Și vom pluti cu norii în haosul eteric
De care numai gândul acum se mai agațã.
Rãmâi tu, o femeie, eu mã pãstrez bãrbat,
Prea plictisiți de starea ce-am cãpãtat-o iar.
Ții minte? La-nceputuri, iubire ne-am jurat,
Dar azi ni se întâmplã din ce în ce mai rar.
Vom fi noi douã pãsãri zburând la elizeu,
Pe cerul fãrã lunã și dezgolit de aștri.
De sus, pe nevãzute, va plânge Dumnezeu
Cu ochii lui cãprui sau negri sau albaștri.
de Eduard Zalle
publicata in 2013-04-20
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …