Îndoliate trenuri

poezie de dragoste de Eduard Zalle

Îndoliate trenuri vin în garã,
Scrâºnind pe ºine într-un rut,
Iar eu, privindu-le de-afarã,
Sã plec cu ele, chiar am vrut!

Mã mai încearcã azi pãrerea
Cã n-am putut sã evadez,
Pentru cã tu mi-ai luat vederea
Cu fusta-þi scurtã, ecosez...

Mã mai împiedic iar de ºine,
Pe un peron încã-l aºtept,
Acelaºi tren însã, nu vine
ªi-mi intrã scame-n ochiul drept.

Tu mã priveºti ca o statuie
Ruptã cu dalta la necaz
ªi vãd acarul cum se suie
Sã schimbe acul la macaz.

Mã mai încearcã, iarãºi, vina
Cã nu am fost persuasiv,
Iar þie-þi caut azi pricina,
Crezând cã ãsta-i un motiv.

Banale trenuri vin în garã,
Scrâºnind pe ºine rãguºit,
Iar eu, privindu-te pe-afarã,
‘Mi-nchipui cum te-aº fi iubit!

de Eduard Zalle


publicata in 2013-04-20

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'A trăi este ca și cum ai iubi -
    toată rațiunea se împotrivește,
    și toate instinctele sănătoase sunt pentru asta.'
    ~ Samuel Butler, Life and Love
  • 'Este imposibil să te căiești pentru dragoste. Păcatul dragostei nu există.'
    ~ Muriel Spark
  • 'Te iubesc - aceste trei cuvinte au viața mea în ele.'
    ~ Alexandrea către Nicholas III