Strãini
poezie de dragoste de Eduard Zalle
Cobor acum, iubito, în marea mea albastrã,
Pe chipul tãu se urcã o umbrã grea de fum,
Din stradã îmi apare în colþul de fereastrã,
Un cap frumos de fatã ºi nu ºtiu ce sã-i spun.
ªi-n ceruri ca de vatã plutesc în pâlc cocorii
Cãlãtorind degrabã spre continente vechi
ªi suntem amândoi cum nu-s pe zare norii,
Strãini unul de altul, iar ei zboarã perechi.
Dar ochii tãi se-ncurcã-n smolitele vedenii
Ce-mi bântuie oraºul la ceasul adormit
ªi eu sunt un cãlugãr ce-n rugã ºi smerenii
Nu ºi-a gãsit rãgazul sã doarmã liniºtit.
Iar azi mã mai încearcã o stranie dorinþã,
Aceea de-a mã pierde departe de-amândoi
ªi cum de n-am putut sã fim doar o fiinþã,
Rãmânem deci, frumoaso, înstrãinaþi de noi.
de Eduard Zalle
publicata in
2013-04-20
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Dragostea este ca războiul,
Ușor de început, dar greu de încheiat.'
~ Anonymous - 'Unde dragostea domnește, nu există voință de putere; iar unde puterea predomină, acolo dragostea lipsește. Unul este umbra celuilalt.'
~ Carl Jung - 'Viața fără dragoste este ca un copac
Fără floare și fructe.'
~ Kahlil Gibran