la poarta vieþii
bat
bate vântul
cu pumnul cu capul
frunze
avortate de copac
cadavre ruginii
îþi cad frunzele
îþi cad visele
când toamna îþi cade în inimã
melancolia te roade
te linge
fug pe poteca de unde
soarele a fugit
praf de soare
floarea moare
toamna doare
ca o loviturã de copac
cu braþe rupte.
publicata in 2012-09-24
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …