Privindu-si sumbrul chip in ciobul unei oglinde,
In negru si sumbru castel
Pazita de demoni, nimeni nu poate patrunde,
Prin zidurile groase in el
Un cimitir vegheaza la timida fata,
Intinzandu-si ghearele si stingand lumina
Peste tot ochi din fulgere orice temerar cata,
Care-ar putea salva pe Madalina…
Prizoniera propriului suflet
Printesa dispera si plange
Nici o privire, nici un cuget
La ea insa n u poate ajunge.
publicata in 2012-08-25
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …