am locuit câmpii de soare
am locuit în valuri de mare
din mine am plecat
pe drumul plouat
s-ajung la
el era acolo
eu eram aici
ºi loveai din bici de stele
peste visele mele
ºi loveai din bici de nea
peste dimineaþa mea
te jucai cu bucãþi de luminã
le-nghiþeai le mâncai le lingeai
te jucai ºi cu mine
cu inima mea
o aruncai pe
covorul de nori
o despicai
sã-i studiezi conþinutul
tãcutul vãzutul crezutul
autopsia unei flori
douã petale rupte ºi mori
autopsia unui gând
prãbuºit la pãmânt
autopsia unei raze de soare
ce þi-a cãzut la picioare.
publicata in 2012-03-16
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …