Mã simt atât de arbore tãiat,
cât ºi frunzã dusã de vântul toamnei,
din inima ta.

Erai atât de mult adevãr ºi inimã
în învierea gândurilor mele,
încât ai devenit eternitatea mea.

Aº vrea sã mã ierþi cu tot cu valurile morþii unor clipe,
care m-au lovit atât de tare,
pânã au spart stânca destinului meu.

Te vreau mai dinainte de toate pãcatele acestei lumi,
spre a deveni noi înºine primii care ar fi greºit,
luminându-ºi calea cu iubire!

Mai eºti Dumnezeul vieþii mele,
la care mã rog sã pot muri dinainte de zorii,
acestei vieþi pline de pãcat!

Te iubesc cum numai îngerii au reuºit vreodatã,
sã-L înþeleagã pe Dumnezeu,
Adevãr!


publicata in 2012-02-22

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Dragostea este un act de iertare nesfârșită, o privire blândă care devine un obicei.'
  ~ Peter Ustinov
• 'Pentru a menține căsătoria plină,
  Cu dragoste în cupa iubirii,
  Ori de câte ori greșești, recunoaște-o;
  Ori de câte ori ai dreptate, taci.'
  ~ Ogden Nash
• 'Dragostea nu stă acolo, ca o piatră; trebuie făcută, ca pâinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.'
  ~ Ursula K Le Guin