Totul a inceput acum aproximativ 8 ani de zile, in luna august,anul 2005 cand eram doar un copil, o adolescenta de 13 ani, undeva la tara, unde e multa linistita, iar sufltul iti este linistit acolo.
Chiar daca a trecut destul timp de atunci, imi amintesc parca a fost ieri. El,o persoana dura,chiar daca in momentul acela avea 14 ani, dura, doar de fatada, dar ma atragea duritatea aceea, nu stiu de ce, avea ceva, acel "je ne sais quoi" care m-a atras. Ne stiam de ceva vreme, eu mergand la bunici in fiecare an, dar niciodata nu am comunicat cum am facut-o in acel an. Am inceput sa jucam carti cu mai multi copii de acolo, si asta ne-a apropiat si mai mult. Subconstientul meu il visa si mereu ma gandeam la el, atunci nu realizeam dar imi place destul de mult de el. Imi placea ca isi dadea interesul fata de mine, facea orice ca sa ma simt bine. Ne-am vazut si in iarna anului 2005,eu fiind la 500km distanta de el, am continuat aceasi relatie platonica, doar ne tineam in brate. Ne-am revazut in vara, adica in 2006, atunci s-au mai schimbat lucrurile un pic, atunci a fost primul sarut, langa un nuc, a fost destul de dragut.Iar relatia noastra a inceput sa prinda contur incetul cu incetul. De atunci am vorbit la telefon, cate ore vorbite.. noroc ca era vodafone campus pe vremea aia si ajuta enorm de mult. Si tot asa a continuam relatie, o relatie la distanta in care ne vedeam doar in vacante, a fost ok in perioadata aceea, cu mici certuri ca orice cuplu. Dar am crescut amandoi, vroiam altceva de la viata, altfel vedeam lucrurile, iar certurile au inceput sa fie din ce in ce mai dese, mai ales ca era o relatie la distanta. Am avut mereu incredere in el, dar sunt foarte geloasa si posesiva si cred ca asta a daunat enorm. Chiar daca vorbeam pe net, messanger, apoi skype, apoi facebook, tot ma simteam singura, il vroiam langa mine, dar nu se putea...distanta.. Si din cauza distantei ne-am despartit de multe ori, si ne impacam la loc, nu cred ca puteam sta fara sa fim impreuna, dar despartirile deveneau dese, si nu mai era dragostea aceea, sa o simti, sa o vezi.. In momentul de fata, suntem despartiti, chiar daca il iubesc enorm de mult, trebuie sa il las sa isi faca viata, fara mine ( s-a indepartat atat de mult, incat isi doreste asta), plus ca dorim altceva de la viata, de la persoana de langa noi, de la o relatie. M-am mintit de atatea ori ca o sa mearga, ca o sa fie o relatie de vis,implinita, dar nu a fost si nu o sa fie.. O data ce moare o iubire, greu mai invie. Trebuie sa nu o lasi sa moara, sa ai grija de ea, sa o alimentezi cu multa dragoste, respect, sinceritate, multa munca si rabdare..noi nu am facut asta, si mie personal imi pare foarte rau.
Acum nu mai am pentru ce sa lupt, iubirea a murit de mult si am incercat sa o invii, dar mai rau am facut.. Din pacate nu tu alegi de cine te indragostesti.. poti sa oferi totul, iar acea persoana nimic.. poti sa te zbati, dar cealalta persoana sa nu ii pese.. cand se ajunge aici, mai bine pui stop, decat sa te lupti singura,sa te umilesti, sa te inbolanavesti psihic si fizic. Chiar daca doare, si doare foarte tare, mai bine te opresti decat sa ramai intr-un cerc la infinit. Daca e menita sa fie iubirea, o sa fie, daca nu..nu. Nu poti oferi dragostea cu forta si nu poti sa obligi o persoana sa te iubeasca.
Au fost ani minunati din viata mea, cu bune si rele, m-au schimbat si m-a facut sa iubesc si mai mult, nu regret nimic, pt toate lucrurile rele si bune m-au facut persoana care sunt acum. Iar parerea mea e ca sunt o persoana buna cu calitati si cu defecte.

publicata in 2014-02-14

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'It is impossible to repent of love. The sin of love does not exist.'
  ~ Muriel Spark
• 'I love you - those three words have my life in them.'
  ~ Alexandrea to Nicholas III
• 'Other men said they have seen angels,
  But I have seen thee
  And thou art enough.'
  ~ G. Moore