Nu stiu cum sa incep pentru ca nu-mi place sa-mi dezgolesc in public gandurile mele cele mai intime. Nu-mi place audienta sau "merite recunoscute public", dar imi place la nebunie sa ating vietile oricaror fiinte, in special ale celor aflati in nevoie, ca un fulg de nea, ca o adiere de vant, ca o atingere usoara a unei pene de inger, incat cei atinsi sa se uite imprejur mirati a incantare, iar eu sa zambesc asa cum iti place tie. :)
Imi aduc aminte zambind prima data cand te-am vazut si am vorbit. Nu-mi venea sa cred ca existi in carne si oase. Erai asa de slabut fizic, ca, la cat de slaba eram si eu, ma simteam chiar grasa :D. Erai inalt si foarte slab si foarte foarte ingandurat. Si foarte frumos. Mi s-a parut ca esti cel mai frumos barbat pe care-l intalnisem pana atunci si se pare ca si astazi iti mentii pozitia. :) Te straduiai sa zambesti si sa fie totul ok, dar te simteam ca sufletul tau nu era langa ceea ce spuneai. Am simtit din prima clipa ca sub masca aceea super atragatoare de barbat super viril si puternic se ascunde o imensa suferinta, careia nu-i simteam capatul, asa adanca mi se parea. Te-am placut foarte tare cand ai venit dupa cursuri la mine in camera si te-am iubit dupa prima conversatie pe care am avut-o noi doi. Te-am iubit pentru ca m-ai lasat sa te vad asa cum esti, iar ce am vazut mi-a placut la nebunie, desi apoi si in general aveai ghearele ascutite si oricand gata de atac. Erau momente destul de dese in care datorita ghearelor tale, destul de ascutite la acea vreme, riscam sa ne incaieram si sa ne ucidem reciproc, si nu musai din placere. Insa asa de mult te-am iubit si asa de mult ti-am iubit sufletul, incat nu am putut sa ma incaier cu tine pur si simplu, am preferat sa stau langa tine si sa-ti observ agonia, sperand cu disperare ca ne vei observa pe amandoi - pe mine si pe tine. Te iubeam fara limite, te divinizam, insa simteam ca momentul acela pentru noi doi nu era tocmai corect. Teama, rusinea, speranta asidua si credinta ca intr-un final ne vei observa m-au facut sa tac doar. Iar cand inevitabilul s-a produs, Iadul imi era neincapator. Au urmat momente pe care nu mi le mai amintesc intocmai, si bine fac, pana cand, in cele din urma, te-ai intors!
Frica paralizanta ca o sa pleci iar instinctual m-a facut sa te resping, desi sufletul meu urla dupa tine, iar trupul meu ardea in dorinta de a-ti simti mangaierile. Numai ca tu revenisesi vazandu-ne pe amandoi, si atunci am zambit si m-am mai linistit. De cand te-am intalnit prima data si te-am iubit, am stiut ca nu voi mai putea iubi pe altcineva in toate vietile mele din toate timpurile si din toate lumile, asa cum te-am iubit, te iubesc si te voi iubi pe tine. Asa ca atunci am decis ca te voi astepta numai si numai pe tine indiferent cat va dura, fie si toate vietile din toate timpurile. Si daca va fi sa nu mai vii, eu tot te voi astepta, pentru ca tu esti singurul care ma face fericita si sa ma simt implinita. Tu esti singurul care ma poate face sa zambesc chiar daca mi-e foarte greu. Tu esti singurul alaturi de care doresc, cu toata fiinta mea, sa stau cate zile si nezile voi avea. Pentru ca tu esti singurul pe care-l iubesc la nesfarsit indiferent ce va fi.
Te iubesc iubirea mea si minunea vietii mele Gabriel Mihai.


publicata in 2012-10-27

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'Love is an energy which exists of itself. It is its own value.'
  ~ Thornton Wilder
• 'To live is like to love -
  all reason is against it,
  and all healthy instinct for it.'
  ~ Samuel Butler, Life and love
• 'The opposite of love is not hate, it's indifference.'
  ~ Elie Wiesel