Poezie de dragoste

Nicolae Labis

Primele iubiri

2
Mi-am tãiat în suflet temple,
Chip cioplit s-aºez în ele,
Cerbii mei au sã-l contemple
Adunaþi sub ploi de stele.

Brazii mei înalþi ºi plopii
Sub poleiuri de zãpadã,
Înmulþit în mii de copii,
Chipul tãu au sã þi-l vadã.

Iar izvorul înserãrii
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetãrii
De pe bolta frunþii tale.

Peste stânci mi s-or desprinde
Flãcãri verzi, când ai sã treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.

Dacã alte lumi, plecatã
Cu-ai tãi paºi ai sã alinþi,
Îþi va fi ºi-atunci pãstratã
Urma paºilor fierbinþi.

Cãci foºnindu-þi unduirea
Calmã,-a palmelor subþiri,
Mi-a stins pânã ºi-amintirea
Trecãtoarelor iubiri.

Doar o singurã iubire
Lâng-a ta o mai pãstrez -
Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat în viaþã-un un crez.

Ea, al vieþii mele soare,
Încãlzi-va din senin
Toate cântecele care
Þie am sã þi le-nchin.

4
Mergeam tãcuþi alãturi, strãini, odinioarã
ªi presimþeam cã astãzi voi fi îndrãgostit
De faþa ta curatã ca zorile de varã,
De pãrul tãu de aur împletit.

Dar nu ºtiam cã nimeni n-are sã poatã ºterge
Vãpãile din inimi, acest pojar nestins,
Cã pe cãrãri de sticlã alãturi ne vor merge
Ideile, îmbrãþiºate strâns.

Cã prins de-o vrajã nouã ºi-atotcuprinzãtoare
Voi pãrãsi boema cu gustul ei amar,
Cã vinul, deºi-mi place când scapãrã-n pahare,
Mã va-mbia din ce în ce mai rar.

Vãzusem frumuseþea privirilor semeþe,
Izvoare de luminã, de umbre ºi scântei,
Dar bãnuisem numai adânca frumuseþe
De dincolo de ochii mari ºi grei,

Ce mai târziu, prin lupte lãuntrice-am aflat-o
ªi-o aflu-n întregime în fiecare zi
Iluminându-mi viaþa cu flacãra-i curatã
Fãrã de care n-aº putea trãi.

5
Steaua polarã pe cer, departe,
În scurgerea timpului nu are moarte
Statornic arde în orice searã,
Capãt de osie, steaua polarã.
Stelele, luminile, roiuri astrale
Se-nvârt în jurul osiei sale.
Sobrã-armonie pururea vie,
Nezdruncinatã putere-n tãrie.

Osie-a luminilor, dacã te-ai rupt,
Lumile cad huruind dedesubt,
Ca-nvãlmãºite de tari alcooluri
Lumile cad fulgerate în goluri!
Îngrozitoare schimbare atunci:
Floarea vulcanilor creºte din pungi,
Pale se sting ale luncilor flori,
Mori, vegetaþie, suflete, mori.

Arde o stea între multele stele,
Arde pe ceruri ºi pe drapele,
Capãt de osie - roºie stea -
Osia trece prin inima mea.
Lumea-mi se-nvârte pe osia durã
În anotimpuri de frig ºi cãldurã,
ªi când furtunile mã bântuiesc,
Cerbii ºi vulturii mei o privesc.

Dacã s-ar frânge osia mea,
Cerbii ºi vulturii mei ar zbura,
Spre alte lumi ar zbura ºi-ar þipa,
Dacã s-ar frânge osia mea.
Ar nãvãli pustiirea secretã,
Cântecu-ar prinde scrâºnet de cretã,
Cerbii ºi vulturii mei ar zbura,
Dacã s-ar frânge osia mea.

Osia mea-i doar o parte, ºtiu bine,
Osia mare trece prin mine,
Osia este numai o parte
Din marea osie, fãrã de moarte.
Osia mea nu se frânge nicicând,
Trece prin miezul acestui pãmânt,
Pe ea, iubito, sunt lumile noastre,
Douã planete, mãrgele albastre.

---

Alta poezie de dragoste de Nicolae Labis

Am iubit...

Citate de dragoste

• 'Ce este în spatele nostru È™i ce este în faÈ›a noastră sunt lucruri mici în comparaÈ›ie cu ce este în noi.'
  ~ Ralph Waldo Emerson
• 'A trăi este ca È™i cum ai iubi -
  toată rațiunea se împotrivește,
  și toate instinctele sănătoase sunt pentru asta.'
  ~ Samuel Butler, Life and Love
• 'A iubi È™i a fi iubit înseamnă să simÈ›i soarele de ambele părÈ›i.'
  ~ David Viscott