De ce din ochii-mi deja plânºi tu ai lãsat
Sã curgã alte lacrimi, multe, mii ?
În toamna arãmie subit tu ai plecat
Când eu te aºteptam în braþe sã îmi vii.

De ce în negura cea veºtedã ai dispãrut ?
În iureºul cel antic, ce îl privesc plângând,
Te-ai contopit mereu, de la-nceput.
Nu te-ai uitat în ochii-mi fragezi, suspinând.

Nu ai vãzut cã vin din altã lume,
De-afarã, din luminã, de dincolo de zid
Ce ne separã mut, dar ne-ncetat îmi spune
Cã trebuie sã lupt, oricât aº fi de ostenit.

“Ah, soare blând”, eu te-am vãzut odatã
Umbrit de frumuseþea muritoare, în ruginã
Cãrãmizii a tale raze, în toamna luminatã
Uimite au tãcut, când au vãzut a mea reginã.

Voi suferi din nou, cu bucurie, eu durerea grea
În era ce-mi apune-o voi purta smerit.
Sã te aºtept o viaþã-ntreagã aº accepta,
Chiar dacã simt cã niciodatã nu vei fi venit.



publicata in 2011-09-16

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Dragostea este un act de iertare nesfârșită, o privire blândă care devine un obicei.'
  ~ Peter Ustinov
• 'Dragostea nu este slăbiciune. Este puternică. Doar sacramentul căsătoriei o poate conține.'
  ~ Boris Pasternak
• 'Prima datorie a iubirii este să asculți.'
  ~ Paul Tillich