Mi-aº fi dorit sã mã iubeºti mai mult,
dar cine poate oare sã mai ºtie,
mãsura lacrimei ce se zbãtea demult,
pe coala sidefatã de hârtie?

ªi poate nu ne-ar fi pãsat deloc,
dacã prin iarbã nu creºtea uitarea,
dar câmpurile toate luau foc,
când macii îºi schimbau culoarea.

Tu ai plecat departe-n univers,
cu-același tren, ce nu oprea niciunde
ºi Calea sa Lactee avea un singur sens.
Ce bine ar fi fost sã te gãsesc, dar, unde?

ªi ninge în continuu pe pãmânt,
de parcã fulgii vin tãcuți din alte ere,
mi-e dor de tine ºi parcã te ascult,
ca lacrima de gheațã, în tãcere.

Jaqueline Cocuța Obogeanu

13.12.2017
Craiova

publicata in 2019-01-09

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Dragostea nu stă acolo, ca o piatră; trebuie făcută, ca pâinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.'
  ~ Ursula K Le Guin
• 'Dragostea este un act de iertare nesfârșită, o privire blândă care devine un obicei.'
  ~ Peter Ustinov
• 'Pentru a menține căsătoria plină,
  Cu dragoste în cupa iubirii,
  Ori de câte ori greșești, recunoaște-o;
  Ori de câte ori ai dreptate, taci.'
  ~ Ogden Nash