De câte ori vei mai pleca,
mã tot întreb la ceasul serii,
Când trenurile trec prin suflet,
lãsând apusuri depãrtãrii.

Opresc doar șoaptele tãcerii,
tu îmi zâmbești de undeva,
De parcã-ai fi o rugãciune
pe care n-am s-o pot uita.

Mã pedepsesc ca o ninsoare
ce cade lin, fãrã putere...
Și mã topesc când mã atingi,
sã nu mai simt nicio durere.

Legați pe veci de-o primãvarã,
îți caut umbra printre flori,
De ce visez cã sunt cu tine,
și lângã mine vreau sã zbori?

Eu te-aștept ca pe-un rãspuns,
la ceasul orelor târzii,
Privind, prin ramurile vieții,
petale albe de gutui.

Și dacã toate sunt zãpadã,
sã ningã pânã-n Paradis!
Tu sã-mi zâmbești cu chip de înger,
eu sã mã iert cã te-am atins.

Mã voi ascunde, ca o frunzã,
printre iubiri de maci tãcuți,
Sã simt cã am fost zare-albastrã,
cã ți-am gãsit pașii pierduți.

Daniel Luca 06 01 2018



publicata in 2019-01-07

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența.'
  ~ Elie Wiesel
• 'Dragostea este singurul răspuns sănătos și satisfăcător la problema existenței umane.'
  ~ Erich Fromm
• 'Dragostea nu stă acolo, ca o piatră; trebuie făcută, ca pâinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.'
  ~ Ursula K Le Guin