De-a fir... a pãr
poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu
Alunec, creștetul mi-e garã;
Sunt șine mii, lucioase, neîntrerupte...
Doar degetele fine le-ar putea corupe
Când le strecori, de-un gest... E cald afarã!
Culori sunt câteva, dar multe tonuri,
-Miresme de-asemeni, fãrã șir-
Sunt cum mãtasea din cocon cu galben fir;
Încântãtor de moale, cu puteri oculte.
Sunt tot, multiple, fine înțelesuri;
Pot fi și simț, protector, ornament.
Sunt și o lipsã... de-am picat în faliment!...
Sunt venerat, sau sursã de eresuri.
Încã nu ești și-ți sunt primordial
-O viațã mã-ngrijești, te satisface-
Adesea, singurul sunt, cel ce place...
Sunt un moștenitor de corp, un imortal!
Ca o-nrãmare de tablou se poartã;
Îți sunt, portretului, un rond de peisaj.
Mã aflu-ntr-un perpetuu, mlãdios, picaj...
Eu sunt, sublimul PÃR, o operã de artã!
01.07.2010
publicata in
2011-09-02
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Niciun bărbat nu este cu adevărat căsătorit
până când nu înțelege
fiecare cuvânt pe care soția lui nu îl spune.'
~ Necunoscut - 'Pentru a menține căsătoria plină,
Cu dragoste în cupa iubirii,
Ori de câte ori greșești, recunoaște-o;
Ori de câte ori ai dreptate, taci.'
~ Ogden Nash - 'Dragostea poate fi înțeleasă doar din interior, așa cum o limbă poate fi înțeleasă doar de cineva care o vorbește, așa cum o lume poate fi înțeleasă doar de cineva care trăiește în ea.'
~ Robert C Solomon