Iubitule, de ce-ai plecat?
Lãsându-mã în miez de noapte,
Distrusã și plângând în pat,
Vorbindu-mi la ureche-n șoapte:

«Adio. Nu te mai iubesc.
Și plec acum pe totdeauna.
Eu nu mai pot, înnebunesc,
Voind-o doar pe dânsa, una...»

Credeam cândva cã ești un dar,
Și te vedeam precum un soare.
Dar nu ești miere, vin amar,
Pe care-l beau cu disperare.

De ce-ai respins iubirea mea?
Cum voi trãi fãrã de tine?
Și chiar de ești acum cu ea,
În suflet îți doresc, doar bine.

Tu crezi, cã prin acea femeie
Vei ști ce înseamnã fericire?
Pãșind prin lacrimile mele,
Trãdatã și uitatã de iubire.

publicata in 2016-04-12

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Pentru a menține căsătoria plină,
  Cu dragoste în cupa iubirii,
  Ori de câte ori greșești, recunoaște-o;
  Ori de câte ori ai dreptate, taci.'
  ~ Ogden Nash
• 'Dragostea care durează cel mai mult este dragostea care nu este niciodată răsplătită.'
  ~ Somerset Maugham
• 'Dragostea nu este slăbiciune. Este puternică. Doar sacramentul căsătoriei o poate conține.'
  ~ Boris Pasternak