Iubitule, de ce-ai plecat?
Lãsându-mã în miez de noapte,
Distrusã și plângând în pat,
Vorbindu-mi la ureche-n șoapte:

«Adio. Nu te mai iubesc.
Și plec acum pe totdeauna.
Eu nu mai pot, înnebunesc,
Voind-o doar pe dânsa, una...»

Credeam cândva cã ești un dar,
Și te vedeam precum un soare.
Dar nu ești miere, vin amar,
Pe care-l beau cu disperare.

De ce-ai respins iubirea mea?
Cum voi trãi fãrã de tine?
Și chiar de ești acum cu ea,
În suflet îți doresc, doar bine.

Tu crezi, cã prin acea femeie
Vei ști ce înseamnã fericire?
Pãșind prin lacrimile mele,
Trãdatã și uitatã de iubire.

publicata in 2016-04-12

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Un simplu Te iubesc înseamnă mai mult decât bani ...'
  ~ Frank Sinatra
• 'Alți bărbați au spus că au văzut îngeri,
  Dar eu te-am văzut pe tine
  Și ești suficient.'
  ~ G. Moore
• 'Dragostea este singurul răspuns sănătos și satisfăcător la problema existenței umane.'
  ~ Erich Fromm