Cântecul iluziilor deºarte
poezie de dragoste de Julia Maria Cristea
Cântecul iluziilor deºarte
O, de-aº putea iubite din ceruri sã culeg,
Luceafãrul de searã, pe fruntea-þi sã anin,
Sã-þi împletesc coroanã din zorii ce-i aleg,
Sã-þi lumineze viaþa, sã ai numai senin.
Aº vrea calea lactee sã þi-o aºtern pe umãr,
O mantie strãlucitã, hlamidã înstelatã,
ªi sã-þi presar în cale steluþe fãrã numãr,
Ca drumul sã nu-þi fie întunecat vreodatã.
Pe jos, covor de dalii, de roze, de bujori,
Tot flori însângerate, ca inima-mi pustie,
ªi sã-þi aduc prinosul, pe lângã zeci de flori,
În faþa-þi mã prostern, ofrandã caldã, vie...
Iubirea mea, icoanã, altar de zeu pãgân,
Revarsã-te în mine, ºi fã-mã fericitã.
Ca sã trãiesc iluzia, sã sper c-am sã rãmân.
Mereu trãind un vis. Mereu sã fiu iubitã.
publicata in
2014-11-06
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Dragostea adevărată nu poate fi găsită acolo unde nu există cu adevărat,
Și nu poate fi ascunsă acolo unde există cu adevărat.'
~ Anonymous - 'Te iubesc - aceste trei cuvinte au viața mea în ele.'
~ Alexandrea către Nicholas III - 'Munca și dragostea – acestea sunt fundamentale. Fără ele există nevroză.'
~ Theodor Reik