Cântecul anotimpurilor vieþii

S-a stins demult ecoul suavei primãveri
ªi freamãtul sãlbatic al vieþii-arzânde veri

Venit-a toamna...copacii plâng frunzele pe drum
Cãlcãm absent pe ele ºi nu ºtim cã acum

Zdrobim propriile vise cu maldãrul noian
Vise ce mor încet cu fiecare an...

Ne-aºteaptã-ntinsul alb ºi fãrã de sfârºit...
ªi fãrã de dorinþi...un vid nemãrginit...

Am vrea sã ne oprim pe toboganul vieþii
Sã întârziem cãderea...ºi zorii dimineþii
sã fie veri fierbinþi în braþele-mi flãmânde...

Dar...nu ne aparþinem...biete iubiri plãpânde...



publicata in 2014-10-30

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Dragostea este marele miracol vindecător. Iubirea de sine face minuni în viața noastră.'
  ~ Louise Hay
• 'Să iubească acum cei care nu au iubit niciodată; să iubească acum cei care au iubit mereu, dar mai mult.'
  ~ Thomas Parnell
• 'Dragostea înfrânge timpul. Pentru îndrăgostiți, un moment poate fi o eternitate, iar eternitatea poate fi o bătaie de ceas.'
  ~ Mary Parrish