Cântecul anotimpurilor vieþii

S-a stins demult ecoul suavei primãveri
ªi freamãtul sãlbatic al vieþii-arzânde veri

Venit-a toamna...copacii plâng frunzele pe drum
Cãlcãm absent pe ele ºi nu ºtim cã acum

Zdrobim propriile vise cu maldãrul noian
Vise ce mor încet cu fiecare an...

Ne-aºteaptã-ntinsul alb ºi fãrã de sfârºit...
ªi fãrã de dorinþi...un vid nemãrginit...

Am vrea sã ne oprim pe toboganul vieþii
Sã întârziem cãderea...ºi zorii dimineþii
sã fie veri fierbinþi în braþele-mi flãmânde...

Dar...nu ne aparþinem...biete iubiri plãpânde...



publicata in 2014-10-30

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Viața fără dragoste este ca un copac
  Fără floare și fructe.'
  ~ Kahlil Gibran
• 'Dragostea vindecă oamenii, atât pe cei care primesc dragoste, cât și pe cei care o oferă.'
  ~ Karl A Menninger
• 'Dragostea nu stă acolo, ca o piatră; trebuie făcută, ca pâinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.'
  ~ Ursula K Le Guin