de Gavriil Stiharul

Mi-e ochiul ºoarece rozând slovele de tuº,
cum strunele viorii roase de arcuº
întorc la Cer pe îngerii-n cãdere
sã ne vegheze cãile-n tãcere.

Ne vom cunoaºte poate-n vis sau sub o stea,
la adãpost de lumea care nu ne vrea,
ne vom cunoaºte poate-n Nobilul Poem,
când, logodiþi sub lunã, vom pãºi solemn.

Voi pune un luceafãr strajã la intrare
ca moartea, în trista ei însingurare,
sã nu-ndrãzneascã sã te fure din baladã,
precum leoaica sfâșiind din pradã.

Când raza lui va osteni în priveghere
ºi lumea va rãmâne firavã pãrere
vei ºterge oare netrebnicele cuvinte
ale unui poem ce sfinþeºte sau minte?


publicata in 2011-08-18

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Dragostea este un act de iertare nesfârșită, o privire blândă care devine un obicei.'
  ~ Peter Ustinov
• 'Ce este în spatele nostru și ce este în fața noastră sunt lucruri mici în comparație cu ce este în noi.'
  ~ Ralph Waldo Emerson
• 'Te iubesc - aceste trei cuvinte au viața mea în ele.'
  ~ Alexandrea către Nicholas III