Mi-e ochiul ºoarece rozând slovele de tuº,
cum strunele viorii roase de arcuº
întorc la Cer pe îngerii-n cãdere
sã ne vegheze cãile-n tãcere.
Ne vom cunoaºte poate-n vis sau sub o stea,
la adãpost de lumea care nu ne vrea,
ne vom cunoaºte poate-n Nobilul Poem,
când, logodiþi sub lunã, vom pãºi solemn.
Voi pune un luceafãr strajã la intrare
ca moartea, în trista ei însingurare,
sã nu-ndrãzneascã sã te fure din baladã,
precum leoaica sfâșiind din pradã.
Când raza lui va osteni în priveghere
ºi lumea va rãmâne firavã pãrere
vei ºterge oare netrebnicele cuvinte
ale unui poem ce sfinþeºte sau minte?
publicata in 2011-08-18
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …