Femeie, fiecãrei zile
poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu
E în simțuri tot o boare, din roz de azalee
Ce-și dãruiește fraga petalelor cãrnoase
Sã încãlzeascã inimi sezoanelor geroase
Cu puful cald, molcom, de pulpe de femeie.
E tot un râu ce curge s-adape iar scânteie
Din picuri de colinã ce înfioreazã minți
În unison de gânduri de mame, din pãrinți,
Soții, surori, amante, iubitele... femeie.
E pavoazatã lumea azi toatã flori, alee
Peste albastre oceane, pe mãri, verde în pãduri,
Pe boabe de nisip din dune, munții puri
Ce în alb din piscuri scaldã, toți, trupul de femeie.
E parcã sensul vieții, amor dar și Iudee,
Poartã-i spre Paradis, ce doar cu ea descheie,
Infernul, de o pierzi, sublim de bun, Medee...
E un tot, metamorfoza ce naște ea, femeie.
Sunt Universul meu, nãscut... dintr-o femeie.......
08.03.2014
publicata in
2014-03-08
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Am fost uimit că oamenii pot muri martiri pentru religia lor - m-am cutremurat la gândul acesta. Nu mă mai cutremur.
Aș putea fi martirizat pentru religia mea. Dragostea este religia mea.
Și aș muri pentru ea. Aș muri pentru tine.'
~ John Keats - 'Sufletul întâlnește sufletul pe buzele îndrăgostiților.'
~ Percy Bysshe Shelly - 'Munca și dragostea – acestea sunt fundamentale. Fără ele există nevroză.'
~ Theodor Reik