Aseara m-am certat cu luna

poezie de dragoste de Friptuleac Alexandru

Asearã m-am certat cu luna
De fapt ea a-nceput sã-mi spuie
Cã nici o stea din toatã lumea
Mai splendidã ca dînsa nu e

Spunea cã-n infinitul negru
Ea e stãpînã peste noapte
Cãdintr-a soarelui mirese
E mai mireasã decît toate

Cã numai ea furã privirea
Celor care privesc spre cer
Cã poate sã trezeascã doruri
ªi cã e plinã de mister

Eu zic: stai lunã,cã din toate
Din cite pîn-acum ai spus
Nici una pînã la tãcere
Încã cuvîntul nu mi-a dus

Ea se înflãcãra spre mine
Încruntã ochii îngheþaþi
ªi spune:cum tu om ce piere
Poþi în al meu cuvînt sã baþi

Ce,vrei sã spui cã tu adesea
Nu vezi cum ceru-iplin de mine
Cã de-ar fivoia mea înlume
Numaiblesteme-arstape tine

Tu lunã, zic, priveºte-n coace
ªi ce-am sã-þi spun ascultã bine
Eu ºtiu cã tu eºti stea prea mîndrã
ªi nu e alt-aºa ca tine

Dar eu mã uit în altã parte
Cu altã lunã eu vorbesc
E pe pãmînt aici cu mine
ªi-am început sã-I povestesc:

Cã luna me-ai cu ochi ca cerul
Pe care des îl pot atinge
Dacã doresc o iau în braþe
Ea nu-I nici rece, nici nu frige



Ea are buze-ncununate
Cu dulce gust de primavarã
Mã tem cîndmãating de ele
Cãinimapoatesã-mi sarã

Ea se uita rîzînd la mine
ªi-mi spune ca sã înþeleg
Cã veºnicia-I este sorã
ªi frate-i e pãmîntu-ntreg

Precum cã ea poartã lumina
Care de soare-I dãruitã
Cã dac-ar vrea doar într-o clipã
Ea poate cerul sã-l aprindã

Eu zic, tu lunã eºti prea rece
ªi de nisip eºti bîntuitã
Nu eºti ca ea cu pãru-n vînturi
Tu nu iubeºti, nu eºti iubitã

ªi-i spun cã nu mai tu din toate
Poþi bîntui a mea gîndire
Am spus, eºti univers cu stele
Izvorul meu de nemurire

Sã ºtii lunã, cã ea în nopate
E vîntul gîndurilor mele
Nu tu îmi furi a mea privire
Nu tu îmi furi a mea tãcere

E numai ea, sã ºtii anume
E numai ea ºi dorul meu
Îmi este greu cînd e departe
ªi cum duc crucea ºtiu doar eu

Taci…strigã luna crunt la mine
Cãci orb eºti în a tale toate
Or’ poate nu ºtii ce-i durerea
Ce macinã inima-n noapte

Ori poate crezi cã mintea-þi seacã
Ce doar de ea mai este plinã
Îþi v-a jura cã-n alte timpuri
Ea tot la tine o sã vinã

Ce vrei sã spui ?,o-ntreb pe lunã
Ori poate fãrã tolc vorbeºti,
Vrei sã mã scoþi din minþi sau poate
Vrei contra ei sã mã iudeºti

-Nu vreau nimic îmi zice luna
ªi tace parcã-ngînduratã
Zimbeºte jalnic cãtre mine
ªi-ncepe-a spune deodatã...:

-Eu am vãzut a ta aleasã
Am urmãrit cum merge-n vînt,
Cum soarele-i curge pe faþã
Cum pasu-i calcã pe pamînt

E splendidã ºi curgãtoare
ªi este plinã de trãire
Poate orbi tot ce-i în cale
ªi poate duce în neºtire

Eu tac...mã uit uimit la lunã
ªi-i spun cu glas înflãcãrat:
-Din astã cauzã-n vecie
N-o schimb pe cerul înstelat !!!

-Da, ºtiu, mi-ai spus, îmi zice luna
Dar ea-i prãpastie-n pustie
Nici vîntul care bate-n trînsa
Drum ca sã iasã nu mai ºtie

Ea este zbor dar ºi cãdere
ªi soare dar ºi ploaie rece
Ea este veºnicia nopþii
Dar e ºi timpul care trece

De v-a zbura din a ta palmã
Pustiu în suflet vei rãmîne
Lungã v-a deveni ºi noaptea
ªi veºnicã ziua ce vine

ªi o sã vrei sã strigi în nopate
ªi sã alergi în a ei cale
Vei strînge dinþii de durere
ªi sufletu-þi v-a fi în jale



O sã alungi a ei fãpturã
Ce te v-a chinui prea rece
Dar ea de tine se v-a þine
ªi-n chinuri o sã te înnece

-Taci lunã, gata, îþi ajunge
Chiar dacã e aºa cum spui
De-a mea durere ºi de chinuri
Nu mã voi plînge nimãnui

ªi chiar de voi vedea vre-o datã
Cum altul din ea o sã guste
Doar inima ºi-a mea tãcere
Cu-atale vorbe-o sã mã mustre

Acum nu vreau sã cred cã poate
Ea îmi v-a fi numai durere
Vreau sã traiesc cu ea în minte
ªi s-o adulmec în tãcere

-Eºti prost !!! strigã ºi rîde luna..
Dar o sã vezi cum poate frige
Precum pe mine sfîntul soare
ªi-s rece , ºi nu-l pot atinge

ªi nici nu-l pot vedea în noapte
ªtie sã facã doar luminã
ªi eu de-atunci , din începuturi
Îl aºtept noaptea ca sã vinã

Dar el nu vine, ºi-þi spun þie
Nu crede cum credeam ºi eu
V-a fi ºi ea ca al meu soare
...-Taci lunã, sã te-aud mi-i greu

Eu ºtiu cum e a mea crãiasã
Ce gîndurile îmi topeºte
Ea-mi este soare dimineaþa
Ea din dormire mã trezeºte

La ea gîndesc o zi întregã
ªi nopþile cu ea apun
Însã adesea sunt departe
ªi-ntîrzii multe ca sã-i spun

Eu nu aºtept ca din vãzduhuri
La mine-n braþe sã se-arunce
De-al ei miros mã-mbãt adesea
ªi sec de-al ei sãrut prea dulce

ªi-mi crapã inima în timpul
Pe care nu pot sã-l grãbesc
Vreu s-o ating ea nu-i cu mine
Vrea sã mã vadã, eu lipsesc

Oare gîndeºti tu lunã poate
Cã eu trãiesc numai prin vise
Adesea mã cutremur gînduri
De ea numai în nopþi atinse

...- Þi-e fricã?,mã întreabã luna
-Mi-e fricã...îi rãspung agale
ªi-mi tremurã inima-n mine
ªi-mi arde pieptul doar în jale

-De e aºa renunþã-n noapte
Îmi zice luna pustiitã
-Las’ sã o poarte altã mîna
De alþi ochi sã fie iubitã

Renunþã ! ea e om ca tine
ªi este plinã de uitare
O sã te lase ºi-o sã ºteargã
Tot ce ai fost în a ei zare

-Cum sã o las cînd eu aievea
Îi duc dor plin de nebunie
ªi ea nu simte cum mã doare
ªi cît de mult o vreau, nu ºtie

-De-o sã mai crezi în gînduri calde
ªi-n faptul cã v-a fi cu tine
Cînd vei cãdea de a ei lipsã
Sã nu mã strigi atunci pe mine

Eu auzit-am cum în noapte
I-ai spus acelei ca sã ºtie
De frica ta, cã în zãdarnic
O vei iubi la nebunie



-Nu e iubire asta, lunã
Acesta-i foc plin de dorinþã
Plin de tãcere ºi de teamã
De suflet ºi de nãzuinþã

Acesta-i gînd lãsat sã curgã
Pe care mîna îl zideºte
Prin foi ºi rînduri prea uscate
Inima mea aºa vorbeºte

O sã te chinui, zice luna
ªi vei cãta colþuri senine
ªi o sã chemi atunci uitarea
Dar ea v-a tot fugi de tine

ªi-o vei urî, ºi-o sã fii rece
ªi o vei îngropa în rînduri
...-N-am s-o îngrop, prea mîndrã lunã
ªi nici n-am s-o zidesc în cînturi

O voi purta ca pe-o durere
Dar ºi placere nebãutã
Þinutã-n mîini ºi-nbrãþiºatã
Apoi scãpatã ºi pierdutã

-ªi vrei sã spui cã din durere
Vei face dragoste ce doarme
-Da lunã, o voi da uitãrii
Chiar de-mi v-a fi de dînsa foame

Acum ea însã mi-i placere
Îmi este zbor ºi rãtãcire
Aºtept doar sã o iau de mînã
ªi ea sã se lase pe mine

ªi de e pus blestem pe suflet
Ca sã tînjesc în a ei urmã
Voi plînge precum face marea
Cînd valu-i se transformã-n spumã

ªi am sã fiu smerit ca stînca
Cînd pietrele-i cad de pe frunte
ªi nu voi alerga din urmã
Voi trece ca prin alte multe

-Zici nu vei alerga-n dorinþa
Dea o strînge lîngã piept?
ªi-þi vei lãsa ochii sã sece
Precum fîntînile-n deºert?

Zici cã nu vei striga la ceruri
ªi n-ai sã cauþi al ei glas?
Ba nu, o vei cãta pe toatã
ªi-ai sã culegi ce-a mai rãmas

-Culege-voi poate-amintire
ªi gustul ei pierdut pe buze
Ca dupã ploaie cum se pierde
Cîte un strop pe zece frunze

De-atunci în colo n-o sã caut
Cum al ei pas spre mine bate
ªi nu voi mai vorbi cu dînsa
Nici cum a fost, ºi nici în ºoapte

N-o sã-i mai caut lung privirea
Printre fiinþe mergãtoare.
Cum ea la mine se grãbeºte...
N-am sã o mai gasesc în zare

N-am sã mai caut pe-a ei faþã
Cum gîndurile-i se tot joacã
Vor trece zile fãrã dînsa
Dar mie dorul n-o sã-mi treacã

ªi-i voi cãta glasul în noapte
ªi cã-i e dor sã-mi spunã iarã
Dar nu v-a fi ºi n-o sã poatã
Inima dulce-n piept sã-mi sarã

-Vezi cît de mare este cerul ?
- Vãd lunã, e o mare neagrã
- ªi vezi tu oare-n astã clipã
Cum cîte doi de mîn-aleargã?

ªi toþi se uitã sus la stele
ªi le e dragostea mai dulce
ªi nici o noapte-ntreagã poate
Sã fie-n doi nu le-ar ajunge



Viseazã toþi la veºnicie
ªi la iubiri nemuritoare
Dar mulþi din ei o viaþã-ntreagã
tot împreunã vor fi oare?

Nici stelele nu sînt pereche
ªi nici de mîni nu se pot þine
Ele nu-ºi spun nici vorbe calde
Nimeni nu pleacã nici nu vine

ªi ele-s mai îndurerate
Decît voi cei de pe pãmînt
Nu ºtiþi voi ce e depãrtarea
Nici dagostea fãrã cuvînt

-Ascultã lunã, nu-mi aduce
Ca pildã steaua ce luceºte
ªi nici pe tine care-n suflet
Tot dupã soare ,mai tînjeºte

Cãci eu sunt om, ai spus, ºi poate
Sunt plin de gînduri ºi uitare
Dar de mi-i dor eu am de cine
ªi pînã uit ºtiu cã mã doare

Mai ºtiu cã am ºi pentru cine
Sã mã grãbesc în a mea cale
ªtiu pentru cine nu dorm noaptea
Am pentru cine duce-o floare

Am pentru ce privi la stele
ªi pentru ce vorbi cu tine
Ea e mai multã de cît toate
ªi ea acum spre mine vine

Tu lunã dute ºi te culcã
Eu am pe cine sã aºtept
Ea e blestemul meu prea dulce
ªi plin de ea e al meu piept…

Aºa vorbit-am eu cu luna
ªi a trecut prea recea nopate
Cu ea s-a dus visul meu tandru.
Tu ai rãmas din ele toate…


publicata in 2014-02-17

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Love, romance and relationship quotes for your soul

  • 'Love doesn't just sit there, like a stone; it has to be made, like bread, remade all the time, made new.'
    ~ Ursula K Le Guin
  • 'A simple I love you means more than money ...'
    ~ Frank Sinatra
  • 'It is impossible to repent of love. The sin of love does not exist.'
    ~ Muriel Spark

Cautare in articole

Cele mai recente articole

relatie fericita

Metode simple de a păstra scânteia aprinsă

Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …

Citeste mai departe ›
probleme comunicare

Relație cu probleme? Semnale de alarmă de urmărit

PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …

Citeste mai departe ›
relatii toxice

Metode prin care te poți pierde pe tine însuți în relație

E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …

Citeste mai departe ›

Din dragoste - Caricaturi

  Sursa: www.caricaturisai.ro


Mesaje de dragoste

  • De-a lungul timpului, am construit o colectie impresionanta de mesaje de dragoste. Te invitam sa adaugi si tu mesajul tau de dragoste favorit.
  • Vrei mai multe mesaje de iubire? Citeste colectia de mesaje de iubire.

Parteneri