De ce-ai plecat?
poezie de dragoste de Doina stan
De ce-ai plecat de pe pàmànt?
Si ai làsat, sà mà batà rafale de vànt,
Si cine-mi va mai sterge lacrima?
Acum, cànd nu mai esti, mama mea!
De ce-ai plecat de làngà mine?
Cànd eram tànàrà, nu stiam bine,
Càt poate fi viata de grea,
Si lumea asta...rea!
Cànd ai plecat si ziua a fost cenusie,
Si n-ai stiut, càtà nevoie aveam de tine,
Un gol imens in suflet mi-ai làsat
De ce màicutà? De ce-ai plecat?
Tu erai icoana vietii mele,
Mà apàra-i de toate...cele rele,
Tu primul cuvànt m-ai invàtat,
Si somnul mi-ai veghiat neàncetat.
Si dorul tàu, mamà se zbate-n mine
Viata mi-i grea, sufletul pustiu fàrà tine,
Tu inger, poate, acuma esti
Màcar in noapte...vino, sà mà-ncàlzesti!
M-ai pàràsit, de multa vreme
Clopotele ti-au bàtut prea devreme,
Sufletul tàu in grabà, s-a ridicat in paradis,
Ziua s-a-ntunecat, eu am càzut...in abis.
Si cine mà va ridica?
Càci nu mai esti màicuta mea!
Màcar, roaga-te acum pentru mine,
Càci viata mi-e rea, e tristà fàrà tine.
publicata in
2014-02-04
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Sufletul întâlnește sufletul pe buzele îndrăgostiților.'
~ Percy Bysshe Shelly - 'Este imposibil să te căiești pentru dragoste. Păcatul dragostei nu există.'
~ Muriel Spark - 'A iubi și a fi iubit înseamnă să simți soarele de ambele părți.'
~ David Viscott