Contemplare

poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu

Mi-au adormit, iubita cu pisicuța lângã ea,
Ca îngerii de buni, la fel de moi, de catifea,
Topind o lume zbuciumatã-n calde adieri,
Lãsându-mã pierdut cu gândul, dus la ieri, de azi, de ieri...

E-o liniște molcomã, de-un diafan, neomenesc ferice,
Când sufletul se scurge lin, fuior... fãrã de cicatrice.
Se adunã-n suavul corp, cu chip îmbujorat
Și mâini și vise, averi și daruri, gânduri de pãcat.

Cãlãtoresc alãturi de spiritul ce doarme; m-am uitat,
Nici nu mai sunt, un altu-s contopit , teleportat
Într-un contemplu, ce n-aș vrea sfârșit... Sfârșesc
În somn, cu capul pus pe palme, toropit de-ncânt... Iubesc!
24.12.2011


publicata in 2013-11-01

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Munca și dragostea – acestea sunt fundamentale. Fără ele există nevroză.'
    ~ Theodor Reik
  • 'Unde dragostea domnește, nu există voință de putere; iar unde puterea predomină, acolo dragostea lipsește. Unul este umbra celuilalt.'
    ~ Carl Jung
  • 'Am fost uimit că oamenii pot muri martiri pentru religia lor - m-am cutremurat la gândul acesta. Nu mă mai cutremur.
    Aș putea fi martirizat pentru religia mea. Dragostea este religia mea.
    Și aș muri pentru ea. Aș muri pentru tine.'
    ~ John Keats