Am sufletul abur suflat pe o sticlă
De geam, oglindind inima-ți de-odăi
Strângându-se-n șoc, explodând ca o aplică
Când becul o arde-n scântei calde, moi.
Mă uit fără șir; nu-i cârlig să m-agațe
Din spațiul fundal, am doar chipu-ți hublou,
Ce străpung, curg fluid, mă preling palme, brațe
Și trup mă transfigur, sunt eu-mi ecou.
E cald înăuntru; mă-mbăt somnambulic
De picurii ploii din frigul de-afară,
Cruciș stând pe coate ivron melancolic,
Visând pe-un pervaz se umbrind înspre seară.
Tresar încordat că e rece; nu-i foc,
Ce s-a stins așteptând să-l reînviu până moare
Și sticla e-o coajă de-alb praf, doar c-un loc
Din buzele-mi calde, c-o gheață de floare.
M-agăț cu retina prin lupa pupilă,
Privind absorbit pata fină de pâclă,
C-un zâmbet cleștar, capul drag de copilă
Topindu-se-n suflu... cum viața se-ntâmplă.
20.12.2011
publicata in 2013-10-31
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈii nu e niciodatÄ o linie continuÄ. DacÄ Ăźnceputul este marcat de sentimente Èi pasiuni puternice, odatÄ ce acestea se aÈazÄ Èi cei doi parteneri Ăźncep sÄ se …
PuÈine sunt relaÈiile care nu se confruntÄ niciodatÄ cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodatÄ pe aceeaÈi lungime de undÄ Ăźn fiecare zi, o viaÈÄ ĂźntreagÄ. Comunicarea este …
E mult de muncÄ Ăźntr-o relaÈie dar tot efortul este pe deplin meritat, Ăźn cazul Ăźn care ai un partener alÄturi de care sÄ poÈi construi ceva durabil. Cel mai …