Noaptea cãprioarei

poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu

Pe Via sumbrã-ntunecatã
Din vechi Imperi’ cu iz Roman,
Plecatã neaoș din țãran,
Era de cart frumoasã fatã.

Fugise de noroi și vise,
Crezuse-n vorbe de țigan,
Nici nu știa unde venise,
Muncea și nu avea un ban.

Și nimeni nu știa de dânsa
Cãci numele-i fusese luat...
Nu prididea, într-un pãcat,
Sã-și recâștige recompensa.

Se lumina din când în când
La far de noapte, fãrã seamã;
Nici fața nu conta, în gând
Doar timp sã treacã, acasã-i mamã.

Și dor de casã și bunici
O frãmânta fãrã alean,
Jura mereu, dar tot în van,
Sã nu mai fie pe aici.

Dar nu putea nimic s-adune
Și mulți avea de-ntreținut
La șaișpe împliniți niciunde
Și orice preț ar fi cerut.

Și ochii-n lacrimi larg deschiși
Gãsise carabinierul,
Ș-un pic de bani, dar neatinși
În pumnul rece, strâns ca fierul.

Și acasã nimeni nu știa,
Nici pruncul lãsat singur,
Nici bunii sãi, țãrani sadea,
De neam jumate ungur.

Și altã ...suplã reveni
Pe strada-ntunecatã...
Credea la fel în bogãții
Ca prea frumoasa fatã.
21.03.2010


publicata in 2011-07-31

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Unde dragostea domnește, nu există voință de putere; iar unde puterea predomină, acolo dragostea lipsește. Unul este umbra celuilalt.'
    ~ Carl Jung
  • 'Cel mai mare lucru pe care îl vei învăța
    Este să iubești și să fii iubit la rândul tău.'
    ~ Din 'Unforgettable with Love' Natalie Cole
  • 'Dragostea înfrânge timpul. Pentru îndrăgostiți, un moment poate fi o eternitate, iar eternitatea poate fi o bătaie de ceas.'
    ~ Mary Parrish