Îndoliate trenuri
poezie de dragoste de Eduard Zalle
Îndoliate trenuri vin în garã,
Scrâºnind pe ºine într-un rut,
Iar eu, privindu-le de-afarã,
Sã plec cu ele, chiar am vrut!
Mã mai încearcã azi pãrerea
Cã n-am putut sã evadez,
Pentru cã tu mi-ai luat vederea
Cu fusta-þi scurtã, ecosez...
Mã mai împiedic iar de ºine,
Pe un peron încã-l aºtept,
Acelaºi tren însã, nu vine
ªi-mi intrã scame-n ochiul drept.
Tu mã priveºti ca o statuie
Ruptã cu dalta la necaz
ªi vãd acarul cum se suie
Sã schimbe acul la macaz.
Mã mai încearcã, iarãºi, vina
Cã nu am fost persuasiv,
Iar þie-þi caut azi pricina,
Crezând cã ãsta-i un motiv.
Banale trenuri vin în garã,
Scrâºnind pe ºine rãguºit,
Iar eu, privindu-te pe-afarã,
‘Mi-nchipui cum te-aº fi iubit!
de Eduard Zalle
publicata in
2013-04-20
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Niciun bărbat nu este cu adevărat căsătorit
până când nu înțelege
fiecare cuvânt pe care soția lui nu îl spune.'
~ Necunoscut - 'Dragostea poate fi înțeleasă doar din interior, așa cum o limbă poate fi înțeleasă doar de cineva care o vorbește, așa cum o lume poate fi înțeleasă doar de cineva care trăiește în ea.'
~ Robert C Solomon - 'Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența.'
~ Elie Wiesel