Îndoliate trenuri

poezie de dragoste de Eduard Zalle

Îndoliate trenuri vin în garã,
Scrâºnind pe ºine într-un rut,
Iar eu, privindu-le de-afarã,
Sã plec cu ele, chiar am vrut!

Mã mai încearcã azi pãrerea
Cã n-am putut sã evadez,
Pentru cã tu mi-ai luat vederea
Cu fusta-þi scurtã, ecosez...

Mã mai împiedic iar de ºine,
Pe un peron încã-l aºtept,
Acelaºi tren însã, nu vine
ªi-mi intrã scame-n ochiul drept.

Tu mã priveºti ca o statuie
Ruptã cu dalta la necaz
ªi vãd acarul cum se suie
Sã schimbe acul la macaz.

Mã mai încearcã, iarãºi, vina
Cã nu am fost persuasiv,
Iar þie-þi caut azi pricina,
Crezând cã ãsta-i un motiv.

Banale trenuri vin în garã,
Scrâºnind pe ºine rãguºit,
Iar eu, privindu-te pe-afarã,
‘Mi-nchipui cum te-aº fi iubit!

de Eduard Zalle


publicata in 2013-04-20

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Dragostea care durează cel mai mult este dragostea care nu este niciodată răsplătită.'
    ~ Somerset Maugham
  • 'Dragostea este ca războiul,
    Ușor de început, dar greu de încheiat.'
    ~ Anonymous
  • 'Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența.'
    ~ Elie Wiesel