Îmi creºte-n ochi prea tânãra livadã
Acum, târziu, când toamna a sosit
Cu rodul legãnat pe ram îngãlbenit
De-a soarelui zgârcenie isterizatã.

ªi-o ploaie-mi udã copacii noduroºi,
În dimineþi cu brumã pe picioare,
În nopþi în care nu mai am rãbdare
Sã te ascult ºi ochii mi se-nchid apoºi.

Tu îmi ºopteºti nimicuri în ureche,
Iar eu adorm cu capul pe-ai tãi sâni,
Strângând, fãrã sã vreau, în mâini
Cearºaful moale din dantelã veche.

Îmi creºte-n vis prea tânãra livadã,
Acum, când dorm adânc în poala ta
ªi rãsuflarea-þi de proaspãtã cafea,
O simt când mã sãruþi cu gura toatã.

de Eduard Zalle

publicata in 2013-04-20

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Ce este în spatele nostru și ce este în fața noastră sunt lucruri mici în comparație cu ce este în noi.'
  ~ Ralph Waldo Emerson
• 'Dragostea este o încercare de a transforma o parte dintr-o lume de vis în realitate.'
  ~ Theodor Reik
• 'Prima datorie a iubirii este să asculți.'
  ~ Paul Tillich