Îmi creºte-n ochi prea tânãra livadã
Acum, târziu, când toamna a sosit
Cu rodul legãnat pe ram îngãlbenit
De-a soarelui zgârcenie isterizatã.

ªi-o ploaie-mi udã copacii noduroºi,
În dimineþi cu brumã pe picioare,
În nopþi în care nu mai am rãbdare
Sã te ascult ºi ochii mi se-nchid apoºi.

Tu îmi ºopteºti nimicuri în ureche,
Iar eu adorm cu capul pe-ai tãi sâni,
Strângând, fãrã sã vreau, în mâini
Cearºaful moale din dantelã veche.

Îmi creºte-n vis prea tânãra livadã,
Acum, când dorm adânc în poala ta
ªi rãsuflarea-þi de proaspãtã cafea,
O simt când mã sãruþi cu gura toatã.

de Eduard Zalle

publicata in 2013-04-20

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Când iubești pe cineva, toate dorințele tale adunate încep să iasă la iveală.'
  ~ Elizabeth Bowen
• 'Niciun bărbat nu este cu adevărat căsătorit
  până când nu înțelege
  fiecare cuvânt pe care soția lui nu îl spune.'
  ~ Necunoscut
• 'Dragostea este ca războiul,
  Ușor de început, dar greu de încheiat.'
  ~ Anonymous