Livada
poezie de dragoste de Eduard Zalle
Îmi creºte-n ochi prea tânãra livadã
Acum, târziu, când toamna a sosit
Cu rodul legãnat pe ram îngãlbenit
De-a soarelui zgârcenie isterizatã.
ªi-o ploaie-mi udã copacii noduroºi,
În dimineþi cu brumã pe picioare,
În nopþi în care nu mai am rãbdare
Sã te ascult ºi ochii mi se-nchid apoºi.
Tu îmi ºopteºti nimicuri în ureche,
Iar eu adorm cu capul pe-ai tãi sâni,
Strângând, fãrã sã vreau, în mâini
Cearºaful moale din dantelã veche.
Îmi creºte-n vis prea tânãra livadã,
Acum, când dorm adânc în poala ta
ªi rãsuflarea-þi de proaspãtã cafea,
O simt când mã sãruþi cu gura toatã.
de Eduard Zalle
publicata in
2013-04-20
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Dragostea nu stă acolo, ca o piatră; trebuie făcută, ca pâinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.'
~ Ursula K Le Guin - 'Am fost uimit că oamenii pot muri martiri pentru religia lor - m-am cutremurat la gândul acesta. Nu mă mai cutremur.
Aș putea fi martirizat pentru religia mea. Dragostea este religia mea.
Și aș muri pentru ea. Aș muri pentru tine.'
~ John Keats - 'Dragostea este un act de iertare nesfârșită, o privire blândă care devine un obicei.'
~ Peter Ustinov