Strãini
poezie de dragoste de Eduard Zalle
Cobor acum, iubito, în marea mea albastrã,
Pe chipul tãu se urcã o umbrã grea de fum,
Din stradã îmi apare în colþul de fereastrã,
Un cap frumos de fatã ºi nu ºtiu ce sã-i spun.
ªi-n ceruri ca de vatã plutesc în pâlc cocorii
Cãlãtorind degrabã spre continente vechi
ªi suntem amândoi cum nu-s pe zare norii,
Strãini unul de altul, iar ei zboarã perechi.
Dar ochii tãi se-ncurcã-n smolitele vedenii
Ce-mi bântuie oraºul la ceasul adormit
ªi eu sunt un cãlugãr ce-n rugã ºi smerenii
Nu ºi-a gãsit rãgazul sã doarmã liniºtit.
Iar azi mã mai încearcã o stranie dorinþã,
Aceea de-a mã pierde departe de-amândoi
ªi cum de n-am putut sã fim doar o fiinþã,
Rãmânem deci, frumoaso, înstrãinaþi de noi.
de Eduard Zalle
publicata in
2013-04-20
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Dragostea nu stă acolo, ca o piatră; trebuie făcută, ca pâinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.'
~ Ursula K Le Guin - 'Dragostea despre care se vorbește poate fi ușor ignorată, dar dragostea demonstrată este irezistibilă.'
~ W Stanley Mooneyham - 'Este imposibil să te căiești pentru dragoste. Păcatul dragostei nu există.'
~ Muriel Spark