Cobor acum, iubito, în marea mea albastrã,
Pe chipul tãu se urcã o umbrã grea de fum,
Din stradã îmi apare în colþul de fereastrã,
Un cap frumos de fatã ºi nu ºtiu ce sã-i spun.

ªi-n ceruri ca de vatã plutesc în pâlc cocorii
Cãlãtorind degrabã spre continente vechi
ªi suntem amândoi cum nu-s pe zare norii,
Strãini unul de altul, iar ei zboarã perechi.

Dar ochii tãi se-ncurcã-n smolitele vedenii
Ce-mi bântuie oraºul la ceasul adormit
ªi eu sunt un cãlugãr ce-n rugã ºi smerenii
Nu ºi-a gãsit rãgazul sã doarmã liniºtit.

Iar azi mã mai încearcã o stranie dorinþã,
Aceea de-a mã pierde departe de-amândoi
ªi cum de n-am putut sã fim doar o fiinþã,
Rãmânem deci, frumoaso, înstrãinaþi de noi.

de Eduard Zalle


publicata in 2013-04-20

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența.'
  ~ Elie Wiesel
• 'Dragostea nu este slăbiciune. Este puternică. Doar sacramentul căsătoriei o poate conține.'
  ~ Boris Pasternak
• 'Niciun bărbat nu este cu adevărat căsătorit
  până când nu înțelege
  fiecare cuvânt pe care soția lui nu îl spune.'
  ~ Necunoscut