Câmpeneascã
poezie de dragoste de Eduard zalle
Floarea mea mândrã și rarã,
Te-am uitat ieri pe afarã
Și te-a nins și te-a bãtut
Vântul iernii. Și-a tãcut.
Floarea mea cea mai curatã,
Spune-mi numele de fatã
Pentru care astãzi eu
M-am ascuns de Dumnezeu
Și-n grãdinã ți-am rãmas.
Hei, mai lasã-mi un rãgaz
Ca, iubindu-te apoi,
Sã-ți deschizi petale noi!
Floarea mea, floare de crin,
Am înnebunit puțin
Și îmi pasã și nu-mi pasã,
Și te-aș lua cu mine-acasã,
Sã te-așez la masa mea,
Floare de „Nu mã uita”!
Tu, ibovnicã sã-mi fii
Când dã soarele-n chindii,
Iar când soarele adoarme,
Floarea mea, nu-mi pune coarne!
De te prind, sã știi cã eu
Mã întorc la Dumnezeu...
de Eduard zalle
publicata in
2013-04-20
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'Dragostea este un act de iertare nesfârșită, o privire blândă care devine un obicei.'
~ Peter Ustinov - 'Niciun bărbat nu este cu adevărat căsătorit
până când nu înțelege
fiecare cuvânt pe care soția lui nu îl spune.'
~ Necunoscut - 'Pentru a menține căsătoria plină,
Cu dragoste în cupa iubirii,
Ori de câte ori greșești, recunoaște-o;
Ori de câte ori ai dreptate, taci.'
~ Ogden Nash