Rosteºte Speranþã...

poezie de dragoste de Gavriil Stiharul

Rosteºte Speranþã când luna e nouã
ºi fir de pãianjen în tremor sfinþit
descântã lumina stropilor de rouã
sub ochiul icoanei nicicând aþipit.

Rosteºte Speranþã când mãrul dã-n roade
ºi gândul þi-l pune pe un colb de stea,
ascultã vârtejul iubirii ce arde
când cerul coboarã spãlând vina grea.

Rosteºte Speranaþã când frânt este zborul
ºi vezi cum se zbate pleoapa în zare,
rosteºte Speranþã ºi-asculta bujorul
cum i se tulburã seva în floare.

Rosteºte Speranþã când pacea-i stãpânã
ºi vezi licuricii cum umblã pe cer,
ascultã îngerii scoþând din fântânã
stropi de luceferi pentru ochiul stingher.

Rosteste Speranþã pe-un ascuns regret,
rostirea o pune pe visele-nvinse,
rosteºte Speranþã ºi ascultã atent
sãrutul rãzvrãtit pe buzele stinse.


publicata in 2011-07-03

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Munca și dragostea – acestea sunt fundamentale. Fără ele există nevroză.'
    ~ Theodor Reik
  • 'Dragostea poate fi înțeleasă doar din interior, așa cum o limbă poate fi înțeleasă doar de cineva care o vorbește, așa cum o lume poate fi înțeleasă doar de cineva care trăiește în ea.'
    ~ Robert C Solomon
  • 'Dragostea nu este slăbiciune. Este puternică. Doar sacramentul căsătoriei o poate conține.'
    ~ Boris Pasternak