în frunza mea
tremura o stea
lacrima plângea
zâmbetul zâmbea
pe un nor de os
aruncat pe jos
cãþelul iubirii mã tot
lingea
pe inima apã
sângele tâºnea din
stâncã
stânca plonja
vis sinucis
lovit imprecis
ambalat ca dar
totul în zadar
zidar
zidul prãbuºit
de-un surâs lovit
dar mai bine nu
mã închid în tu
mã deschid în toatã
ploaia plouã toatã.


publicata in 2012-11-21

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Acesta este unul dintre miracolele iubirii: Dă ... puterea de a vedea prin farmecul propriu și totuși să nu fii dezamăgit.'
  ~ C S Lewis
• 'Dragostea nu stă acolo, ca o piatră; trebuie făcută, ca pâinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.'
  ~ Ursula K Le Guin
• 'Dragostea nu este slăbiciune. Este puternică. Doar sacramentul căsătoriei o poate conține.'
  ~ Boris Pasternak