în frunza mea
tremura o stea
lacrima plângea
zâmbetul zâmbea
pe un nor de os
aruncat pe jos
cãþelul iubirii mã tot
lingea
pe inima apã
sângele tâºnea din
stâncã
stânca plonja
vis sinucis
lovit imprecis
ambalat ca dar
totul în zadar
zidar
zidul prãbuºit
de-un surâs lovit
dar mai bine nu
mã închid în tu
mã deschid în toatã
ploaia plouã toatã.
publicata in 2012-11-21
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …