de la balcon
mi-am aruncat inima
noaptea plângea
într-un colþ de stea
tu te plângeai ºi
mã scufundai
în lacrimi sãrate
prãjite ºi sparte
timp spart
orizont crãpat atârnat ºi lat
eu m-am spânzurat
în funia iubirii
ºi mã zbat
copaci spânzuraþi de cer
pãdurea spânzuraþilor spânzuratã
o floare te trage de picioare
o zi ucisã moare ºi moare
îmi omor timpul ºi tot înviazã
aripi de ceaþã
durere în cavoul unui gând.
publicata in 2012-10-04
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …