Am uitat alfabetul speranþei, cred cã nici nu l-am ºtiut bine…
prea multe apusuri ºi doar un singur rãsãrit
ce se scãldau în apa strãvezie a Timpului.
Am pãºit grãbitã peste orele-nmugurite ale toamnei,
bruma ofilise ultima crizantemã de octombrie,
doream sã culeg flori de vise ºi vise de dor,
Pomul Cunoaºterii se înãlþase dincolo de noi,
câte o frunzã tresãrea atinsã de lacrima zilei,
împleteam secundele cu sfialã, înainte de-a rãsãri luna,
la douãsprezece noaptea sau ghemuit într-un colþ al inimii
obosite ºi dezamãgite de atâta uitare,
EU adormisem pe-o boabã de rouã- devenitã stea.
Am uitat alfabetul fericirii, îl ºtiam cândva pe de rost,
fãceam din orice gând, bucurie
ce-o sãdeam in albastrul ochilor ºi-n floarea de mai,
o sfinþeam cu vorbe, cu promisiuni frumoase,
a rezistat atâþia ani fãrã sã-ºi usuce petala
pânâ când, o ploaie rece, de toamnã târzie, a invins-o.


publicata in 2012-10-01

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Prima datorie a iubirii este să asculți.'
  ~ Paul Tillich
• 'Te iubesc - aceste trei cuvinte au viața mea în ele.'
  ~ Alexandrea către Nicholas III
• 'Alți bărbați au spus că au văzut îngeri,
  Dar eu te-am văzut pe tine
  Și ești suficient.'
  ~ G. Moore