Ploaie de amurg

poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rãdulescu

Se face searã, aud afarã ploaie
Ce se prelinge peste mine în singurãtatea din odaie.
Mã uit la sticla de la geam cum picurii se-adunã
Și caut sã te-ajung și nu te vãd... Nu este nicio lunã...

Am doar crâmpeie de un zâmbet cu ochi calzi,
Cãprui, în luciu... Ți-aș da din ploaia mea de-amor ca sã te scalzi.
Și simt un iz ieșit de nu știu unde;
E al tãu... Se spune cã de ploaie și miresmele-s talaz, pot sã inunde.

Silicele topit neuniform dã voalul de-un topaz;
Nu-i geamul spart, dar simt doi picuri pe obraz...
Te-nchipui visãtoare-n patul alb, gând dus, citind o carte...
Tot plouã și nu-i pod așa de lung și ești așa departe, de departe, de departe...
28.04.2011


publicata in 2012-07-16

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Te iubesc - aceste trei cuvinte au viața mea în ele.'
    ~ Alexandrea către Nicholas III
  • 'Dragostea este un act de iertare nesfârșită, o privire blândă care devine un obicei.'
    ~ Peter Ustinov
  • 'Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența.'
    ~ Elie Wiesel