Dimineata de toamna

poezie de dragoste de Adrian Popa



Se-arata zorii-n departare.
Se spulbera pe vale ceata.
Covor de alba bruma, rece
Ascunde pe campii verdeata.

Sfios si soarele se-arata,
Cu-o raza-n apa licurind.
Si apa fierbe-nvolburata,
In mici cascade tresarind.

Si trestia usor se-ndoaie.
Se-aud si frunzele-i fosnind,
Sub picuri mici si reci de ploaie,
Sub vant de tosmns sdiind.

Plang florile pe-ntreg cuprinsul,
Cu lacrimi albe de matasa.
Si nori de plumb ma inconjoara.
Si linisti de mormant se lasa.

Sunt singur. Stau in ploaia rece,
Pe malul apei clocotind.
Si-mi vin in minte calde ganduri.
Si chipul tau senin si bland.

Si tainic vis ma infioara.
Si vad la geam perdeaua trasa.
Si-acolo-n odaita calda
Esti tu, copila mea frumoasa.

Si-ai dulce somn, ca de copila.
Si iti aduc un strop de soare,
Sa te trezesti ca pe-alta lume,
In calda mea imbratisare.





publicata in 2011-05-22

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Dragostea este ca războiul,
    Ușor de început, dar greu de încheiat.'
    ~ Anonymous
  • 'Ce este în spatele nostru și ce este în fața noastră sunt lucruri mici în comparație cu ce este în noi.'
    ~ Ralph Waldo Emerson
  • 'A trăi este ca și cum ai iubi -
    toată rațiunea se împotrivește,
    și toate instinctele sănătoase sunt pentru asta.'
    ~ Samuel Butler, Life and Love