Dimineata de toamna
poezie de dragoste de Adrian Popa
Se-arata zorii-n departare.
Se spulbera pe vale ceata.
Covor de alba bruma, rece
Ascunde pe campii verdeata.
Sfios si soarele se-arata,
Cu-o raza-n apa licurind.
Si apa fierbe-nvolburata,
In mici cascade tresarind.
Si trestia usor se-ndoaie.
Se-aud si frunzele-i fosnind,
Sub picuri mici si reci de ploaie,
Sub vant de tosmns sdiind.
Plang florile pe-ntreg cuprinsul,
Cu lacrimi albe de matasa.
Si nori de plumb ma inconjoara.
Si linisti de mormant se lasa.
Sunt singur. Stau in ploaia rece,
Pe malul apei clocotind.
Si-mi vin in minte calde ganduri.
Si chipul tau senin si bland.
Si tainic vis ma infioara.
Si vad la geam perdeaua trasa.
Si-acolo-n odaita calda
Esti tu, copila mea frumoasa.
Si-ai dulce somn, ca de copila.
Si iti aduc un strop de soare,
Sa te trezesti ca pe-alta lume,
In calda mea imbratisare.
publicata in
2011-05-22
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'O persoană pretențioasă în momentele iubirii este o sursă bogată de veselie.'
~ Martha Duffy - 'Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența.'
~ Elie Wiesel - 'Dragostea poate fi înțeleasă doar din interior, așa cum o limbă poate fi înțeleasă doar de cineva care o vorbește, așa cum o lume poate fi înțeleasă doar de cineva care trăiește în ea.'
~ Robert C Solomon