o primãvarã sfioasã
dã fuga în mine ºi-n casã
eu mã arunc pe fereastrã
sã fiu mai aproape de ea
în mijlocul pãdurii
la cântecul gurii
ºã-i culeg izvorul ºi vântul
sã-i mângâi pãmântul
florile îmi cresc din trup
nu-ndrãznesc ºã le rup
le arunc le arunc
gânduri copleºite de soare
fugind de la mine izvoare
izvorânde râzânde plângânde
tu mã aºtepþi pe un mal
eu te aºtept pe o ºoaptã
malul în ºoaptã se pierde
eu vãd totul în verde.


publicata in 2012-03-27

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Acesta este unul dintre miracolele iubirii: Dă ... puterea de a vedea prin farmecul propriu și totuși să nu fii dezamăgit.'
  ~ C S Lewis
• 'Când iubești pe cineva, toate dorințele tale adunate încep să iasă la iveală.'
  ~ Elizabeth Bowen
• 'Am fost uimit că oamenii pot muri martiri pentru religia lor - m-am cutremurat la gândul acesta. Nu mă mai cutremur.
  Aș putea fi martirizat pentru religia mea. Dragostea este religia mea.
  Și aș muri pentru ea. Aș muri pentru tine.'
  ~ John Keats