Mã simt atât de arbore tãiat,
cât ºi frunzã dusã de vântul toamnei,
din inima ta.

Erai atât de mult adevãr ºi inimã
în învierea gândurilor mele,
încât ai devenit eternitatea mea.

Aº vrea sã mã ierþi cu tot cu valurile morþii unor clipe,
care m-au lovit atât de tare,
pânã au spart stânca destinului meu.

Te vreau mai dinainte de toate pãcatele acestei lumi,
spre a deveni noi înºine primii care ar fi greºit,
luminându-ºi calea cu iubire!

Mai eºti Dumnezeul vieþii mele,
la care mã rog sã pot muri dinainte de zorii,
acestei vieþi pline de pãcat!

Te iubesc cum numai îngerii au reuºit vreodatã,
sã-L înþeleagã pe Dumnezeu,
Adevãr!


publicata in 2012-02-22

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori

• De nu-i fi tu
• De-as avea...
• ,, Ai fost cândva,, de Ostrovari Nicoleta 💛
• Trandafirul de searã
• Ochii tai
• N-am cum
• Dragoste din univers
• O stea
• aniversare
• Ce simt acum!

Citate de dragoste

• 'Alți bărbați au spus că au văzut îngeri,
  Dar eu te-am văzut pe tine
  Și ești suficient.'
  ~ G. Moore
• 'Dragostea înfrânge timpul. Pentru îndrăgostiți, un moment poate fi o eternitate, iar eternitatea poate fi o bătaie de ceas.'
  ~ Mary Parrish
• 'Ce este în spatele nostru și ce este în fața noastră sunt lucruri mici în comparație cu ce este în noi.'
  ~ Ralph Waldo Emerson