Nebunia Ploii

poezie de dragoste de Balan Dragomir Dragos

Ma bucur c ai ramas sa imi colinzi
Bietul meu trup cu o calda alinare
Suntem bolnavi femeie...suferinzi
Si nebunia ploii...ne tot doare
*
In zori te am invitat la dansul ploii
Dar nu nainte de a ramane o noapte
Sa ne iubim in disperarea voii
Sa nceapa valvataia...fara soapte
*
Si pribegesc pe trupul tau de jale
Din crestet pana n talpi iti sunt proroc
Imi esti destinul clipelor carnale
Imi esti nevoia...si iti sunt noroc
*
Tu n ai astampar eu iti sunt ispita
Cu jocul coapselor ma domini iar
Si sanii zbenguie intr o clipita
Imi penduleaza ochii ca un far
*
Vibram din toate cele si nca ploua
In nebunia ploii...calda mi esti
Tot trupul ti e ncarcat de o blanda roua
Cand vrei femeie...stii ca sa iubesti
*
M ai obosit si nu mai am scapare
Tu vrei recuperare n timp record
Aici sfarsesc in blanda ti razbunare
Ne prabusim femeie...in fiord
*
Tu ai ramas sa mi umpli casa toata
Iar noi am dus iubirea la extrem
Azi nebunia ploii...ne e soarta
Pornirea noastra i patos...nu i blestem



publicata in 2011-04-25

Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori


Citate de dragoste

  • 'Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența.'
    ~ Elie Wiesel
  • 'Când iubești pe cineva, toate dorințele tale adunate încep să iasă la iveală.'
    ~ Elizabeth Bowen
  • 'Cel mai mare lucru pe care îl vei învăța
    Este să iubești și să fii iubit la rândul tău.'
    ~ Din 'Unforgettable with Love' Natalie Cole