Nebunia Ploii
poezie de dragoste de Balan Dragomir Dragos
Ma bucur c ai ramas sa imi colinzi
Bietul meu trup cu o calda alinare
Suntem bolnavi femeie...suferinzi
Si nebunia ploii...ne tot doare
*
In zori te am invitat la dansul ploii
Dar nu nainte de a ramane o noapte
Sa ne iubim in disperarea voii
Sa nceapa valvataia...fara soapte
*
Si pribegesc pe trupul tau de jale
Din crestet pana n talpi iti sunt proroc
Imi esti destinul clipelor carnale
Imi esti nevoia...si iti sunt noroc
*
Tu n ai astampar eu iti sunt ispita
Cu jocul coapselor ma domini iar
Si sanii zbenguie intr o clipita
Imi penduleaza ochii ca un far
*
Vibram din toate cele si nca ploua
In nebunia ploii...calda mi esti
Tot trupul ti e ncarcat de o blanda roua
Cand vrei femeie...stii ca sa iubesti
*
M ai obosit si nu mai am scapare
Tu vrei recuperare n timp record
Aici sfarsesc in blanda ti razbunare
Ne prabusim femeie...in fiord
*
Tu ai ramas sa mi umpli casa toata
Iar noi am dus iubirea la extrem
Azi nebunia ploii...ne e soarta
Pornirea noastra i patos...nu i blestem
publicata in
2011-04-25
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Citate de dragoste
- 'O persoană pretențioasă în momentele iubirii este o sursă bogată de veselie.'
~ Martha Duffy - 'Dragostea poate fi înțeleasă doar din interior, așa cum o limbă poate fi înțeleasă doar de cineva care o vorbește, așa cum o lume poate fi înțeleasă doar de cineva care trăiește în ea.'
~ Robert C Solomon - 'Dragostea adevărată nu poate fi găsită acolo unde nu există cu adevărat,
Și nu poate fi ascunsă acolo unde există cu adevărat.'
~ Anonymous