Ma numesc Ana,si vreau sa va povestesc despre marea mea iubire.
Inca din copilarie il placeam pe vecinul meu ,Cosmin.. Era brunet cu niste ochi caprui,.cand te uitat in ochii lui, te topeai.
Am copilarit impreuna, el avea un frate care pe vremea aceea pot sa zic, ca imi era cel mai bun prieten.
Eram clasa a 5a ,cand am inceput sa il plac, el cu un an mai mare..desi ne-am inteles bine, el banuia ca il plac, dar nu m-a bagat in seama.
Fiind copila nu cred ca am realizat ca el deloc nu ma vrea in preajma lui. Totusi, niciodata nu se lua de mine..aveam o prietena comuna, Elena, ea stia ca mi-e drag Cosmin.. timpul trecea, eu eram intr-o clasa cu Elena, eram deja clasa a 8a,si tot pe el il admiram, tot mai mult visam ca intr-o zi o sa fie al meu.
Intr-o seara am mers in povesti la prietena mea,nu peste mult timp a aparut si Cosmin, am ramas masca..era sa ma bag in pamant de rusine, chiar daca niciodata nu i-am zis ce simt, oricum stia.
Am mai stat un pic de povesti, apoi am pupat-o pe Elena si am iesit din casa.
El se grabea dupa mine..nu am scos niciun cuvant.
Apoi a inceput sa imi zica : "te crezi asa de frumoasa,incat ai vrea sa ai sanse la mine?? Sa stii ca nu o sa ai in veci, pt ca toate vecinele sunt mai frumoase..sterge-mi si numarul din telefon..:
De socata ce am fost , l-am lasat balta..eu plecasem, dar el continua sa strige dupa mine.
O lume intreaga s-a prabusit in mine, am luat telefonul, si fara sa ma gandesc prea mult, i-am scris un mesaj lung, in care i-am povestit ca intr-adevar imi place de el,nu ma merita, si nu ma asteptam la un astfel de comportament din partea lui, nici macar nu o sa il mai salut, sa nu mai aiba tupeu sa ma jigneasca..nu e singurul om pe lumea asta..Sa nu uite ca ne cunoastem de mici copii, si inevitabil o sa ne mai intalnim..
Normal ca zilnic trebuia sa trec pe langa casa lui, cand mergeam la scoala..Elena era intre doua focuri.. Eu ii povestisem cum a vorbit Cosmin cu mine, el ii spuse ca eu l-am jignit.. ea nu mai stia ce sa imi zica, sa nu ma supere nici pe mine , nici pe el.
Timpul trecea prea repede, iar noi nu mai vorbeam, realiza ca m-a suparat cu cuvintele lui dar nu si-a cerut iertare..
In anul urmator , in clasa a 9a..am ajuns la aceeasi scoala cu Cosmin.
El ma saluta, eu nu.. intr-o seara, stand afara cu prietenii la povesti, le-am zis ca ma duc acasa, dimineata era de mers la scoala.. Cosmin s-a repezit sa ma petreaca acasa.
Nu ma uitam la el, era langa mine, si povestind am ajuns in fata portii.. m-a intrebat daca mai sunt suparata..normal ca eram.. a inceput sa rada, spunand ca era un copil, si a vrut doar o gluma care pana la urma a iesit urat.
Stiam in sufletul meu ca nu a glumit..
Il iubeam ca pe ochii din cap, am sperat ca ma va saruta in acea seara, dar nu s-a intamplat ,ca intretimp a venit un vecin, si eu m-am dus in casa.
Nu am mai vorbit o perioada, incercam sa il uit.
In clasa a 10a am inceput sa am probleme cu un picior, medicii nu stiau ce sa imi mai faca pentru ca de durere , schiopatam..din cauza asta nu ma puteam deplasa mult si m-am ingrasat..un motiv in plus sa nu ma placa.
Normal ca la incheierea anului el ma lua la misto, si pe la spate ma barfea ca sunt grasa si nu si-ar pune mintea cu mine..m-am simtit rau din cauza lui, ani de zile..
Dupa liceu am facut un an de pauza , in toamna am ajuns la spital..slabisem aproape 20 de kg..
Nu puteam manca, varsam tot( de la ciuperci otravitoare).
Intr-o zi am vazut un mesaj pe messenger de la Cosmin, el era plecat in strainatate..deja mi se strangea stomacul, oare cu ce ma pistoneaza iar??
Surpriza, voia sa afle cum sunt..i-am povestit prin ce am trecut la spital, era surprins, stia de la frate-sau ca ajunsesem internata.
Apoi zilnic imi scria..ma si bucuram, si nici nu voiam mila lui. M-am hotarat sa il intreb de ce imi tot scrie..apoi mi-a scris ca daca vine acasa, vrea sa ma vada, ca in anii trecuti a fost un fraier ca nu m-a apreciat..i-am spus ca eu nu vreau,trebuia sa se gandeasca mai repede..mi-am luat ramas bun si l-am blocat.
Cum nu l-am vazut de o perioada, am inceput sa il uit.
Eu m-am mutat la oras, mi-am gasit un job si am inceput postliceala.
Cand a aflat ca m-am mutat singura in chirie, mo-a trimis un sms , "ce faci frumoaso?" Si de aici am inceput iar sa vorbim, ma suna si insista sa ne intalnim, eu refuzam si bagam motive.
Nu s-a lasat..a venit aproape 100 de km doar sa ne vedem??? Nuuu ..stiam sigur ca ceva e la mijloc..
Intr-o sambata seara i-am zis ca daca tot insista , sa vina..
I-am zis locul de intalnire, a venit imbracat elegant, parfumat..doamne cand l-am vazut, am si uitat de jigniri si de lacrimile varsate pentru el.
Am povestit mult, imi spunea ca ma placea grasa, am inceput sa rad in hohot,daaa cred ca asa eram superba,ii spuneam, si atunci s-a intamplat sa ma sarute pentru primadata..am crezut ca ma si topesc ..ne-am plimbat, ma tinea de mana..visez oare?? Hmm..in noaptea aceea, am facut dragoste, ca doi copii eram,timizi ,ne savuram din priviri..apoi am adormit pe pieptul lui..
Era ca un film romantic..el s-a imbracat, mi-a zis ca s-a simtit extraordinar cu mine, m-a sarutat si a plecat..insa cum a ajuns acasa mi-a lasat un mesaj ca o sa ramana intre noi ce s-a intamplat, si ca el nu a vrut relatie..sunt de treaba, dar nu mai vrea nimic..l-am felicitat pentru gest, si i-am spus sa nu mai indrazneasca vreodata sa ma caute..
Nu am suferit mult, din fericire..de atunci au trecut 6 ani..eu mi-am intalnit marea iubire,de 4 ani suntem impreuna, iar Cosmin tot singur e, sta cu parintii..rar il mai vad trecand cu masina, ma claxoneaza, ii fac cu mana si mergem mai departe..
Multi ani mi-au trebuit ca sa imi dau seama ca nu suntem facuti unul pentru celalalt..Credeam ca vesnic va fi al meu,dar aparentele inseala.
Sper ca v-a placut povestea mea :)

publicata in 2018-01-18

Love, romance and relationship quotes for your soul

• 'Love is the only sane and satisfactory answer to the problem of human existence.'
  ~ Erich Fromm
• 'The love that lasts longest is the love that is never returned.'
  ~ Somerset Maugham
• 'Bitterness imprisons life; love releases it. Bitterness paralyzes life; love empowers it. Bitterness sours life; love sweetens it. Bitterness sickens life; love heals it. Bitterness blinds life; love anoints its eyes.'
  ~ Harry Emerson Fosdick